10 civilizații antice care făceau sacrificii umane rituale

Cu toții ne înfiorăm la gândul de a sacrifica viața unei persoane în scopul de a face pe plac unei zeități. Societatea modernă asociază ideea de sacrificii umane cu ritualuri brutale sau satanice.

Totuși, civilizații antice, de mult dispărute, considerate de savanți a fi fost foarte bogate și avansate, priveau sacrificiile umane ca pe o parte normală a vieții.

Unele culturi antice practicau uciderea rituală a oamenilor pentru a câștiga bunăvoința zeilor, în timp ce altele o practicau pentru a arăta respect și loialitate conducătorilor lor. Ritualul putea fi atât de senin precum simplul băut al unei otrăvi, sau atât de crud precum fi îngroparea sau arderea de viu.

Dar, mai presus de orice, aceste sacrificii umane erau considerate perfect normale.

1. Sacrificiile umane la cartaginezi

sacrificii umane

Societatea cartagineză a fost paradoxală, prin faptul că era una dintre cele mai bogate și puternice civilizații din lumea antică și desfășura, totuși, ritualuri pe care până și contemporanii săi „barbari” le considerau îngrozitoare. Acestea includeau sacrificarea de copii.

Mulți experți cred astăzi că „ofranda de copii” pentru a câștiga bunăvoința zeilor i-a ajutat pe cartaginezi să controleze populația în creștere. Ei mai cred, de asemenea, că sacrificarea copiilor era făcută intenționat de către părinții cartaginezi bogați pentru a-și păstra averea intactă.

Este estimat că, din 800 î.e.n. până în 146 î.e.n., când romanii au cucerit Cartagina, aproximativ 20.000 de copii au fost sacrificați. Totuși, nu toți experții sunt de acord că anticii cartaginezi practicau sacrificii umane, și mai ales că sacrificau copii.

Unii susțin că rămășițele pământești ale copiilor arată că aceștia au murit din cauze naturale.

2. Israeliții și sacrificiul uman

sacrificii umane

Mulți savanți cred cu tărie că israeliții din antichitate practicau „o ofrandă de copii arși” în numele unui zeu antic din Canaan numit Moloch.

Nu întreg Israelul antic practica sacrificii umane; experții cred că acestea erau practicate de un cult israelit ai cărui membri își consacraseră viața adorării lui Moloch, și că ritualul avea o origine canaanită.

Unii experți nu sunt de acord cu această ipoteză, susținând că Moloch n-a existat niciodată în societatea israelită antică. Pentru acești savanți, cuvântul MLK, din care a deriva numele Moloch, nu înseamnă „zeu”, ci „sacrificiu”.

3. Etruscii și sacrificarea semenilor

sacrificii umane

Etruscii au fost un popor antic care a trăit în Italia zilelor noastre. Erau fermieri și negustori care făceau afaceri atât cu Grecia, cât și cu Cartagina.

Pe lângă agricultură și negustorie, etruscii se bazau pe minerale pentru a-și susține economia. Timp de mulți ani, savanții nu au vrut să accepte că etruscii practicau sacrificii umane.

Dar, când arheologii de la Universitatea din Milan au descoperit dovezi importante în Tarquinia, în Italia, s-a dovedit că etruscii practicau sacrificiile umane. Arheologii au descoperit rămășițele cătorva adulți, sugari și copii mai mari, care erau fie străini, fie bolnavi sau de rang social inferior.

Pe lângă rămășițele umane, arheologii au descoperit, de asemenea, o clădire sacră, un altar de piatră și „un depozit ritual de putere seculară”, care includea o trompetă, un topor și un scut.

4. Sacrificii umane în China antică

sacrificii umane

Practica sacrificiului uman era foarte comună și în China antică, mai ales în timpul dinastiei Shang – prima dinastie chineză care a lăsat dovezi scrise.

De fapt, dovezile arheologice sugerează că sacrificiul uman era practicat la scară mare în timpul dinastiei Shang. Scopul era îndoit: control politic și comunicare religioasă.

Experții cred că existau trei tipuri de sacrificii umane practicate de cei din dinastia Shang. În „sacrificiile în puțuri” erau sacrificați bărbați tineri .

Corpurile lor erau dezmembrate și îngropate fără posesiuni personale. În „sacrificiile de fundație” erau folosiți copii și sugari.

Dovezile arheologice arată că aceștia aveau parte de o moarte violentă și că erau și ei îngropați fără posesiuni. În cel de-al treilea tip de sacrificii, erau sacrificate fete tinere.

Spre deosebire de primele două cazuri, ele erau așezate în poziția standard de îngropăciune, iar trupurile lor erau păstrate intacte.

5. Celții și sacrificiile umane

sacrificii umane

Celții practicau sacrificiile umane ca parte a ritualurilor lor religioase și există numeroase dovezi care probează acest lucru. Există operele scrise ale istoricilor greci și romani, texte irlandeze scrise în Evul Mediu și dovezi arheologice recente.

Strabon, geograf și filosof grec, a consemnat ritualul celt al sacrificiilor umane în cartea sa, Geografia. El a scris următoarele:

„Ei (celții) loveau în spate, cu o sabie, un om care fusese desemnat pentru sacrificare și făceau profeții în funcție de convulsiile morții lui; și nu făceau sacrificii fără prezența druizilor.”

Mai mult, Strabon a descris și felul în care celții sacrificau cu ajutorul unei figurine uriașe:

„Construiau o figură uriașă din paie și lemne, și după ce aruncau vite și tot felul de animale sălbatice și oameni în ea, făceau o ofrandă aprinsă din toată această construcție.”

Mulți savanți se îndoiesc de adevărul consemnărilor lui Strabon, precum și de al altor istorici greci și romani, în primul rând fiindcă operele lor erau pline de propagandă politică. Totuși, descoperirea unui cadavru de bărbat în mlaștina din Lindow a dovedit, o dată pentru totdeauna, că celții practicau sacrificiile umane, până la un punct.

Despre omul din Lindow se spune că a fost „strangulat, lovit în cap și i s-a tăiat beregata, într-o succesiune rapidă, după care a fost abandonat în mlaștină.”

6. Sacrificiile umane în Hawaii

sacrificii umane

Hawaienii antici credeu că prin sacrificarea oamenilor ei puteau câștiga bunăvoința lui Ku, zeul războiului și al apărării, fiind astfel victorioși în bătăliile lor. Sacrificiile erau practicate în temple numite Heiau.

Oamenii folosiți erau prizonieri, mai ales șefi ai altor triburi, care erau „atârnați cu capul în jos pe scânduri de lemn”. Preotul era uns cu sudoarea colectată de la cei sacrificați.

Apoi cel sacrificat era bătut în mod repetat până când carnea lui devenea moale. În final, era eviscerat. Ritualul nu se termina aici, totuși: urmau actele de canibalism.

Odată eviscerați, carnea era „gătită sau mâncată crudă” de preot și șeful tribului.

7. Sacrificii umane – Mesopotamienii

sacrificii umane

Mesopotamienii practicau sacrificiul uman ca parte a ritualurilor funerare ale familiilor lor regale și de elită. Servitori ai palatului, războinici și slujitoare erau sacrificați cu scopul de a-și însoți stăpânii în viața de apoi.

După ce erau uciși, corpurile lor erau puse într-o ordine sistematică, decorativă. Războinicii aveau armele lângă ei, în timp ce servitoarele erau împodobite cu văluri.

Timp de mulți ani, experții au crezut că acești sacrificați erau uciși cu otravă. Totuși, examinări mai noi arată că moartea lor era mult mai brutală – erau înjunghiați în cap cu un țăruș, o moarte dureroasă, dar rapidă.

8. Aztecii și sacrificiile umane

sacrificii umane

Societatea aztecă recurgea la sacrificii umane pentru ca soarele să nu moară. Aztecii credeau cu tărie că sângele uman era „forță sacră a vieții”, și că zeul soarelui, Huitzilopochtli, avea nevoie de el pentru hrană.

Aztecii practicau sacrificii umane brutale și îngrozitoare, atât asupra voluntarilor cât și asupra membrilor altor triburi, capturați în timpul războiului. Într-un astfel de tip de ritual, celui sacrificat i se cerea să urce scările templului.

Când ajungea în vârf, un preot îi deschidea stomacul, tăind de la gât până la burtă. Preotul oferea apoi inima zeilor, în timp ce corpul celui sacrificat era dezmembrat la baza templului.

Estimările în ceea ce privește anvergura acestor sacrificii sunt dezbătute aprins, o problemă complicată de faptul că sunt disponibile puține surse neutre.

9. Sacrificii umane – Egiptenii

sacrificii umane

Mulți cercetători din zilele noastre opinează că egiptenii antici practicau sacrificiile umane. Deși există experți care nu sunt de acord cu asta, morminte găsite în Abydos demonstrează că vechii egipteni practicau măcar sacrificii ale slujitorilor, în care personaje-chei sau esupuși ai faraonului erau uciși pentru a continua să slujească în viața de apoi.

Renumitul egiptolog George Reisener sugera că mormintele faraonilor Djer și Aha au fost umplute cu slujitori care au fost sacrificați fiind îngropați de vii, alături de uneltele lor. Reisener a emis și ipoteza că soția faraonului Djer a fost îngropată de vie odată cu cadavrul monarhului.

Se pare că, în timp, aceste sacrificii ale slujitorilor au fost înlocuite îngroparea de figurine umane simbolice.

10. Sacrificiile umane la incași

sacrificii umane

Incașii recurgeau la sacrificiile umane închinate zeilor, în special oferirea copiilor lor, ca o modalitate de a preveni dezastrele naturale. Imperiul Inca a fost afectat de numeroase dezastre naturale, inclusiv erupții vulcanice, cutremure și inundații.

Incașii credeau că aceste catastrofe naturale erau controlate de zei, și că bunăvoința lor trebuia câștigată prin sacrificii.

Deși mulți dintre cei sacrificați erau prizonieri, unii copii erau crescuți în mod special cu scopul de a fi uciși ritual, sub auspiciile credinței că tinerii sănătoși fizic erau cel mai pur sacrificiu pe care ei îl puteau oferi.

Incașii credeau cu tărie în viața după moarte, unde copiii sacrificați vor trăi într-un loc mai bun și mai fericit. Pe lângă aceasta, cei sacrificați erau tratați foarte bine înainte să fie uciși: li se oferea un regim excelent, un ultim ospăț în onoarea lor și beneficiau chiar și de o întâlnire cu împăratul.

2 comentarii

  1. Geo
  2. DAN MIHAESCU

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!