Evul Mediu nu a fost supranumit degeaba Epoca Întunecată. Viața în acele vremuri însemna să te supui constant riscurilor. Fie că era vorba de boli care făceau ravagii, de violența omniprezentă în viața de zi cu zi sau de gândirea limitată a societății, Evul Mediu a fost în mod cert una dintre cele mai grele perioade din istoria omenirii.
În cele ce urmează îți prezentăm câteva exemple de pericole cu care se confruntau oamenii acelor vremuri.
Ciuma a făcut ravagii în Europa
Ciuma a fost unul dintre cele mai importante cauze de deces în Evul Mediu. Boala a avut un efect devastator asupra populației Europei în secolele al XIV-lea și al XV-lea.
Cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, ciuma era transmisă de purici și, cel mai adesea, de șobolani. A ajuns în Europa în 1348 și a făcut sute de mii de victime în Italia, Franța, Germania, Scandinavia, Anglia, Spania și Rusia.
Ciuma bubonică se manifesta prin apariția de umflături extrem de dureroase pe întregul corp, care, din cauza hemoragiilor din țesuturi, deveneau de culoare albastru închis până la negru.
Ciuma septicemică, ce avea o rată de mortalitate de 90-100% la bolnavii netratați, se manifesta prin febră ridicată, dureri de cap, frisoane și hemoragii puternice.
Unele forme de ciumă erau atât de contagioase, încât se transmiteau printr-un simplu strănut sau prin salivă. S eestimează că Moartea Neagră a ucis între 25% și 50% din populația Europei, în condițiile în care oamenii nu știau nici ce o cauza, nici cum se puteau proteja.
Cei infestați aveau doar 20-30% șanse să supraviețuiască primei săptămâni. În Anglia, 35-40 de oameni din 100 riscau să moară de ciumă. În perioada în care ciuma făcea ravagii, în Florența speranța de viață era de doar 20 de ani.
Călătorii în condiții groaznice și cu risc de tâlhărie
Oamenii din Evul Mediu se expuneau la multiple pericole atunci când călătoreau. În primul rând, spațiile de cazare curate erau greu de găsit.
Din această cauză, călătorii erau forțați să doarmă adesea sub cerul liber, iar pe timpul iernii riscau să moară de frig. În timp ce oamenii care călătoreau în grupuri erau cât de cât protejați, jafurile și chiar și crimele erau o constantă a vieții din Evul Mediu.
O altă problemă cu care se confruntau cei ce se aflau în deplasare era dificultatea de a găsi mâncare sau băutură. Dacă nu aveau în drum vreun han sau o mănăstire, oamenii recurgeau la furt pentru a-și potoli foamea.
Bolile erau și ele periculoase: dacă te îmbolnăveai pe drum, nu aveai nicio garanție că vei primi îngrijiri medicale.
În medie, un călător din Evul Mediu făcea pe jos 16–32 de kilometri pe zi sau 26-38 de kilometri călare. Călătoriile cu barca erau ceva mai spornice, ajungând la 120-200 de kilometri într-o singură zi.
Foametea era la ordinea zilei în Evul Mediu
Foametea era un pericol real pentru oamenii din Evul Mediu. Confruntându-se cu crize alimentare din cauza vremii și a recoltelor slabe, oamenii mureau de foame sau abia supraviețuiau, mâncând scoarță de copac, fructe de pădure sau grâu mucegăit.
Mulți sufereau de malnutriție și deveneau vulnerabili în fața bolilor, astfel că, dacă nu mureau de foame, decedau în urma epidemiilor. Boli precum tuberculoza, sudoarea engleză, variola, dizenteria, febra tifoidă și infecțiile intestinale făceau ravagii în Evul Mediu.
Marea Foamete din secolul al XIV-lea a fost cea mai grea. Schimbările climatice au dus la o scădere drastică a temperaturilor medii, iar timp de șapte ani, între 1315 și 1322, Europa de Vest a fost măturată de ploi abundente.
Fermierii se chinuiau să planteze, să crească și să recolteze culturile, care și așa erau de o calitate slabă. Din cauză că nu aveau ce mânca, aproape 15% din englezi au murit în această perioadă.
Nașterea se solda adesea cu... moarte
În zilele noastre, tehnologiile avansate au făcut ca riscul la care se supun mama și fătul în timpul sarcinii să fie minime. Cu toate acestea, în Evul Mediu, nașterea era un eveniment extrem de periculos.
Travaliul putea dura chiar și câteva zile, unele femei murind de epuizare. Tehnica cezarienelor era cunoscută la acea vreme, dar era utilizată doar în cazuri extreme, atunci când mama era pe moarte sau era deja moartă.
Femeile însărcinate erau asistate de cele mai multe ori de asistente, nu de doctori. Acestea le ajutau pe femei în timpul travaliului și, dacă era nevoie, îi puteau boteza de urgență pe copiii în pericol să moară.
Cele mai multe asistente nu aveau nici un fel de formare și se bazau doar pe experiența câștigată de-a lungul vremii. Dacă supraviețuiau travaliului, mamele riscau să moară de infecții postnatale sau din cauza complicațiilor.
Ustensilele medicale erau rudimentare, multe operațiuni fiind realizate cu mâna.
Copilăria, cea mai vulnerabilă perioadă
Copilăria era o perioadă plină de riscuri în Evul Mediu, iar mortalitatea era extrem de ridicată. Conform statisticilor, 20-30% dintre copii mureau înainte de a ajunge la vârsta de șapte ani.
Această categorie de vârstă era cea mai vulnerabilă în fața malnutriției, bolilor și infecțiilor. Cauzele deceselor variau de la variolă, tuse convulsivă, accidente, varicelă și până la tuberculoză și infecții.
De asemenea, din cauza malnutriției cronice, laptele mamelor din Evul Mediu era slab din punct de vedere calitativ și nu ajuta prea mult la creșterea imunității.
Copiii nu erau mai protejați nici dacă se nășteau în familii cu situație bună. De exemplu, între 1330 și 1479, o treime din copiii familiilor de nobili englezi au murit înainte de a împlini cinci ani.
Intemperiile cauzau tragedii
Majoritatea populației din Evul Mediu trăia în mediul rural, iar vremea era foarte importantă pentru cei care lucrau pământul sau depindeau de el. Condițiile meteo nefavorabile întinse pe perioade îndelungate cauzau probleme în semănat și creștere și duceau, în final, la o recoltă slabă.
Dacă verile erau reci și umede, multe culturi erau distruse. Aceasta era o problemă majoră, având în vedere că cerealele erau principala sursă de hrană pentru majoritatea.
Asta s-a întâmplat în special în secolele XIV-XVI, când calota glaciară a crescut. Până în 1550, ghețarii crescuseră în dimensiuni, iar oamenii se confruntau cu efectele devastatoare ale climei, care era tot mai caldă și tot mai umedă.
Față în față cu această problemă, oamenii din Evul Mediu făceau orice pentru a se asigura de vreme bună. În Europa existau ritualuri pentru arat, semănat și recoltă, dar și rugăciuni speciale, slujbe și procesiuni pentru vreme bună și fertilitate.
Mai mult, oamenii credeau că vremea este mai mult decât un fenomen natural. Se credea că vremea rea este adusă de păcatele oamenilor – crime, incest sau certuri în familie.
Uneori, ei dădeau vina pe vrăjitoare, care, în opinia omului medieval, controlau vremea și distrugeau recoltele. Conform Malleus Maleficarum, tratatul despre vrăjitoare publicat în 1487, vrăjitoarele puteau produce furtuni, vijelii și fulgere fatale pentru oameni și animale.
Violența era peste tot
Violența era un pericol omniprezent în viața oamenilor din Evul Mediu. Conform registrelor vremii, violența îmbrăca forme diverse: bătăi pe străzi sau în taverne, revoltele vasalilor împotriva stăpânirii, răscoalele țărănești, violuri, atacuri și crime.
Rivalitățile dintre familii se întindeau pe mai multe generații și îmbrăcau forme dintre cele mai sângeroase. Vinovăția și nevinovăția se stabileau în mod regulat prin dueluri, iar în Țara Galilor nobilii puteau să-i mutileze, sa-i castreze sau sa-i ucidă pe rivalii lor politici fără să suporte consecințe legale.
De asemenea, mulți oameni sfârșeau sângeros în războaie, fie ele regionale sau internaționale, sau în cruciade. De exemplu, în timpul Războiului Rozelor, în Bătălia de la Towton au murit 30.000 de oameni.
Erezia era aspru pedepsită
În Evul Mediu, putea fi periculos și să nu fii de aceeași părere cu ceilalți. Cei care aveau opinii teologice sau religioase diferite erau considerați eretici, oameni care se împotriveau învățăturilor creștine.
Aceste grupuri includeau evrei, musulmani, dar și creștini cu opinii considerate neortodoxe, cum ar fi catarii. În secolul al XI-lea, regi, misionari, cruciați, comercianți și oameni simpli luptau pentru a asigura victoria creștinismului în zona Mării Mediterane.
Evreii și musulmanii au fost și ei persecutați, expulzați și uciși în Europa creștină. În Anglia, Edward I a interzis prezența evreilor în Anglia în 1290, iar această interdicție a fost înlăturat abia în anii 1600.
La fel s-a întâmplat cu evreii și în Spania, iar musulmanilor li s-a permis să rămână doar dacă se converteau la creștinism. Tot în Europa Evului Mediu s-a născut și teribila Inchiziție Spaniolă, menită să-i descopere și pedepsească pe toți ereticii.
Vânătoarea, ocazie bună pentru accidente
Vânătoarea era un hobby important pentru regii și aristocrații din Evul Mediu, iar cei mai pricepuți vânători erau foarte admirați. Cu toate acestea, acest „sport” venea cu o serie de riscuri.
Vânătorii erau adesea răniți sau uciși în accidente: cădeau de pe cal, erau străpunși de săgeți rătăcite, atacați de cerbi, mistreți sau urși.
Există multe exemple de regi și nobili care au sfârșit tragic în timpul partidelor de vânătoare: împăratul bizantin Vasile I a murit în 886 după ce a fost străpuns de coarnele unui cerb și târât peste 24 de kilometri.
Moartea prematură sau subită
Moartea prematură sau subită era obișnuită în Evul Mediu. Majoritatea oamenilor mureau tineri, dar mortalitatea depindea de statut, stare financiară sau locul de domiciliu.
În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, speranța medie de viață a nobililor din Anglia era de doar 24 de ani pentru bărbați și 33 pentru femei. În Florența, în anii 1400, bărbații trăiau, în medie, 28.5 ani, iar femeile trăiau 29.5 ani.
Da.Interesant cu informati utile in varianta „neplictisitoare”
De vreau sa ma abonez , care sunt conditiile?
Vă puteți abona fără probleme, trebuie doar să introduceți adresa de email, apoi veți primi un mesaj (pe adresa introdusă) de confirmare a abonamentului. Totul e gratuit. Succes!
Un articol care ne prezintă evoluția noastră.
ok
Singura publicație apropiată de știință și departe de politică și minciună!!FELICITĂRI DIN TOATĂ INIMA!!!