În acest articol, explorăm subiectul „Moartea Neagră”, una dintre cele mai devastatoare epidemii din trecutul omenirii. Dacă vrei să afli mai multe despre acest episod funest din istoria lumii, ți-am pregătit o listă de 40 curiozități despre ciuma bubonică.
Ciuma bubonică are un loc remarcabil în istorie și a avut efecte colosale asupra dezvoltării civilizației moderne. Unii cercetători au sugerat chiar că prăbușirea Imperiului Roman poate fi legată de răspândirea ciumei de către soldații care s-au întors acasă de la luptă în zona Golfului Persic, în anul 165.
Numeroase referințe din artă, literatură și monumente atestă ororile epidemiilor de ciumă din trecut.
Știm acum că această maladie îngrozitoare este cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis, care infectează adesea rozătoarele mici (cum ar fi șobolanii, șoarecii și veverițele) și este de obicei transmisă oamenilor prin mușcătura unui purice infectat.
În trecut, șobolanii erau animalele cele mai frecvent infectate. Puricii flămânzi de pe șobolani săreau de pe fostele lor gazde (șobolani morți) pe oameni, căutând o nouă porție de sânge.
1. Iată prima dintre aceste curiozități despre ciuma bubonică. Fenomenul cunoscut drept Moartea Neagră a luat sfârșit în 1351, însă ciuma a continuat să revină în valuri în Europa. Epidemiile au izbucnit la fiecare câțiva ani, până la sfârșitul secolului XV.
2. Primele victime ale căror nume le cunoaștem au murit în 1338 și 1339, în zona din jurul lacului Issik Kul (lacul Baikal), în Rusia, unde se află o piatră funerară pe care scrie:
„În anul iepurelui (1339). Acesta este mormântul lui Kutulk. A murit de ciumă împreună cu soția lui, Magnu-Kelka.”
3. Moartea Neagră a pornit din Sicilia și, în trei ani, a măturat întreaga Europă, înaintând spre nord și ajungând până în Islanda și Groenlanda. Ciuma și schimbările climatice care s-au petrecut simultan cu ciuma au distrus coloniile europene de pe coasta Groenlandei.
4. Începând cu anii ’80, mai mulți cercetători au dat vina pentru ravagiile ciumei pe alte boli, cum ar fi antraxul și tifosul. Cercetătorii argumentau că aceste boli se răspândesc mai ușor printre oameni, fără să aibă nevoie de purici ca să se extindă și pot avea simptome similare cu ale ciumei.
5. Iată și a cincea informație de pe lista de curiozități despre ciuma bubonică. Un studiu din noiembrie 2000, în cadrul căruia s-a examinat pulpa dentară a rămășițelor dintr-un mormânt francez din vremea ciumei, a scos la iveală prezența Y. pestis în toate cele 20 de mostre colectate de la trei victime.
6. Y. pestis infectează puricii, blocându-le stomacul. Puricele încearcă să se hrănească, însă blocajul îl obligă să regurgiteze bacili în gazda sa. Când gazda moare, puricele și progeniturile sale caută o nouă gazdă, infestându-și în continuare victimele.
7. În trecut, nimeni nu bănuia că șobolanii și puricii endemici erau cei care răspândeau ciuma bubonică.
8. În timpul Evului Mediu, oamenii au încercat în mai multe feluri să se vindece de ciumă, inclusiv prin efortul de a fi fericiți și de a evita gândurile rele, prin consumul de vin de calitate și prin evitarea consumului de fructe.
De asemenea recurgeau la amestecarea ierburilor aromate în băuturi, evitarea desfrânării, se fereau să abuzeze săracii și consumau moderat mâncare și băutură.
9. Soldații englezi au dus boala din Franța în Anglia, unde a avut un impact devastator. Potrivit unor estimări, ciuma a ucis până la 75% din populație în unele zone.
10. După Moartea Neagră, epidemiile de ciumă au continuat să facă ravagii în Europa. De exemplu, Londra a fost lovită de Marea Ciumă în 1665, înregistrându-se mii de decese. Ciuma a fost urmată aproape imediat de Marele Incendiu, care a devastat Londra.
11. O a treia pandemie de ciumă a izbucnit în China și India, în ultimul deceniu al secolului XIX, și a ajuns în cele din urmă în SUA, infecțiile fiind în mod special periculoase în zona Golfului San Francisco.
În timpul acestei pandemii s-a descoperit cauza reală a ciumei (Y. pestis), precum și remediul.
12. O epidemie de ciumă a măturat Europa din 1348 până în 1351, ucigând între 25% și 60% dintre europeni. Unele estimări spun că două treimi din populație au murit.
13. Numărul exact al deceselor cauzate de Moartea Neagră este greu de stabilit folosind sursele medievale. Numărul de decese a variat considerabil în funcție de zonă și diferite surse oferă diferite relatări.
Estimările curente spun că între 75 și 200 de milioane de oameni au murit de ciumă.
14. Termenul de Moartea Neagră este recent. La acea vreme, epidemia era numită Marea Moarte sau, mai simplu, Molima.
15. Moartea Neagră a fost a doua pandemie de ciumă din Evul Mediu. Ciuma lui Iustinian, din secolul VI, a fost mortală și larg răspândită, însă nu a creat distrugeri la fel de mari ca a doua pandemie.
16. Moartea Neagră a venit după o perioadă de creștere a numărului populației în Europa, care, combinată cu doi ani de vreme rece și ploi torențiale care au distrus recoltele de grâne, a avut drept rezultat lipsa mâncării pentru oameni și șobolani.
Prin urmare, oamenii și animalele s-au aglomerat în orașe, constituind un mediu optim pentru răspândirea bolii.
17. În 1346, au ajuns în Europa zvonuri despre o epidemie de ciumă care izbucnise în China și se răspândise în Asia, Persia, Siria, Egipt și India. Se zvonea că întreaga Indie fusese depopulată.
18. În timp ce tătarii asediau orașul genovez Kaffa, în 1347, locuitorii orașului au fost infectați cu ciumă, după ce asediatorii au aruncat în oraș cadavre ale victimelor ciumei.
19. În noiembrie 1347, o flotă de vase comerciale genoveze a ajuns în Messina, Sicilia, după ce făcuse negoț pe coastele din Marea Neagră și până pe cele din Italia. Pe vase se aflau marinari morți și muribunzi, dintre care mulți aveau niște excrescențe negre ciudate pe gât sau în zona inghinală.
Toate acestea sunt simptome clasice ale Morții Negre. Marinarii tușeau sânge și toți cei care mai erau în viață au murit în câteva zile.
20. Iată una dintre cele mai triste curiozități despre ciuma bubonică. În Siena, peste jumătate din populație a murit. Munca la marea catedrală a orașului s-a oprit.
Planurile erau ca această catedrală să fie cea mai mare din lume, însă lucrările nu au mai fost reluate. Transeptul neterminat este o mărturie a bolii care a oprit lucrările.
21. În mai 1349, ciuma a ajuns în Bergen, Norvegia, pe un vas care aducea lână din Anglia. La câteva zile după sosirea în Bergen, echipajul și pasagerii vasului au murit cu toții.
22. Majoritatea experților sunt de acord că ciuma a fost cauzată de Yersinia pestis, un bacil transportat de puricii care trăiesc în primul rând pe șobolani și pe alte rozătoare care erau comune în locuințele medievale.
Aceste curiozități despre ciuma bubonică te vor ajuta să înțelegi mai bine amploarea dezastrului
23. Y. pestis a cauzat trei varietăți de ciumă: ciumă bubonică, a cărei cauză erau mușcăturile puricilor infestați (bacteriile se mută în nodulii limfatici și se înmulțesc cu repeziciune, formând excrescențe sau „bube”), ciuma pneumonică, o infecție la plămâni care face victimele să tușească sânge și să răspândească bacteriile de la o persoană la alta, și ciuma septicemică, o infecție a sângelui care este aproape întotdeauna fatală.
24. Rata mortalității pentru cei care au contractat ciuma bubonică a fost de 30 – 75%. Ciuma pneumonică ucidea 90 – 95% dintre victimele sale.
Ciuma septicemică i-a ucis aproape pe toți cei pe care i-a infectat și nici în ziua de azi nu există un remediu pentru această boală.
25. Doctorii de ciumă medievali credeau că această boală era o pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele oamenilor.
26. De asemenea, mulți credeau că ciuma era cauzată de aerul malign eliberat prin cutremure sau de o aliniere nefavorabilă a planetelor Saturn, Jupiter și Marte în Vărsător, petrecută pe 20 martie 1345.
27. Aceasta este una dintre acele curiozități despre ciuma bubonică care ne arată cât de multe prejudecăți aveau oamenii din acele vremuri. Evreii au fost acuzați în mod repetat că au cauzat ciuma cu scopul de a-i distruge pe creștini, deși evreii și musulmanii erau la fel de expuși la infecții.
28. După ce au fost torturați, unii evrei au recunoscut că au otrăvit fântânile și alte surse de apă, creând astfel ciuma. Prin urmare, mii de evrei au fost uciși sau exilați.
29. În urma unor mărturisiri obținute prin tortură în ceea ce privea răspândirea ciumei, întreaga populație evreiască din Strasbourg a fost pusă să aleagă între convertirea la creștinism și arderea pe rug în cimitirul orașului. În jur de 2.000 de evrei au fost uciși atunci.
30. Mulți doctori credeau că mirosurile neplăcute puteau alunga ciuma. Prin urmare, o parte a tratamentului includea bălegarul și urina, precum și alte ingrediente, care mai degrabă ajutau la răspândirea bolii.
31. În timpul ciumei, îmbăiatul era descurajat din două motive. În primul rând, la fel ca schimbatul hainelor, era un semn de vanitate, care aducea cu sine mânia lui Dumnezeu și pedepsirea păcatului.
În al doilea rând, se credea că îmbăiatul deschidea porii, ceea ce însemna că aerul infectat intra și ieșea mai ușor din corp, răspândind boala. Ideea din urmă a rămas populară în întreaga Europă chiar și în secolul XIX.
32. Apa de colonie și alte parfumuri au fost folosite pentru prima oară în timpul ciumei, pentru a masca mirosurile rezultate în urma lipsei îmbăierii și a faptului că hainele nu erau schimbate.
33. Săracii au fost loviți cel mai tare de ciuma bubonică, însă nici nobilii nu au scăpat. Regele Alfonso XI al Castiliei și Leonului a fost singurul monarh care a murit de ciumă, însă mulți membri ai familiilor regale au fost uciși, din Neapole și până în Anglia.
34. Cadavrele erau așezate înăuntrul și în afara zidurilor orașelor, unde zăceau până când erau săpate niște gropi comune. Astfel, zona era infestată, iar ciuma se răspândea și mai mult.
35. Comunitățile închise, cum ar fi mănăstirile, erau în mod special vulnerabile la ravagiile Morții Negre. Dacă o persoană se infecta, întreaga comunitate era în pericol de moarte.
Răspândirea infecției printre monahi era frecventă, deoarece călugării și călugărițele aveau grijă de cei bolnavi.
36. Gherardo, fratele celebrului umanist Petrarca și călugăr în mănăstirea Montriuex, a fost singurul supraviețuitor al ciumei din întreaga mănăstire, alături de câinele său. Gherardo însuși i-a îngropat pe toți ceilalți 34 de călugări.
37. Înainte de Moartea Neagră, muzica veselă se făcea auzită din belșug. În timpul ciumei, muzica a devenit sinistră. Alte forme de artă – inclusiv pictura, desenul și literatura -, reflectă, de asemenea, dezastrul acelor clipe.
38. Cum Moartea Neagră a ucis milioane de oameni și a distrus comunități întregi, vechile reguli au fost ignorate. Biserica Catolică și-a pierdut din influență și astfel a apărut sămânța care a dus la apariția Reformei protestantismului.
39. Încercările de a găsi remedii pentru ciumă au fost impulsul care a dus la dezvoltarea metodei științifice și la schimbările de mentalitate care au generat Renașterea.
40. Iată și ultima intrare pe lista noastră de curiozități despre ciuma bubonică: această boală continuă să facă victime în lumea modernă, existând focare de Y. pestis în Asia, Rusia, sud-vestul Americii și în alte zone unde trăiesc șobolanii și puricii.
Totuși, în ziua de azi, ciuma este rareori fatală.
