Am greși fundamental dacă am cred că am reușit să construim imperiul tehnologic global al secolului XXI fără ajutorul strămoșilor noștri, că numeroasele culturi care ne-au precedat erau compuse din primitivi fără prea multă minte.

De fapt, tot ceea ce știm astăzi se bazează pe munca și experiența acelor civilizații antice. Iată câteva exemple care te vor convinge că oamenii din trecut erau mult mai avansați tehnologic decât se crede.

Parcă în joacă, ne-au lăsat moștenire întrebări la care știința zilelor noastre încearcă din greu să răspundă.

Acest pilon îi intrigă pe cercetători deoarece, deși a fost făcut din fier acum 1.600 de ani, nu ruginește. Cu toții știm că orice obiect din fier cade victimă ruginii după o vreme, mai ales dacă este expus intemperiilor.

Așadar, cum este posibil ca un pilon milenar, înalt de aproape șapte metri, să rămână în starea în care a fost construit? Oamenii de știință nu au reușit să găsească o explicație și nu cunosc ce tehnică au folosit maeștrii fierari indieni.

Un lucru este cert, totuși: pilonul din Delhi nu este singurul care s-a conservat, deci nu poate fi vorba despre un incident norocos. Stâlpi similari există și la Dhar, Mandu, în Munții Kodachadri și în Munții Abu.

De asemenea, arheologii care studiază aceste civilizații antice au descoperit și o serie de tunuri lipsite de rugină, construite tot de indieni.

Așadar, dacă în urmă cu câteva milenii oamenii știau să împiedice oxidarea fierului, oare câte astfel de cunoștințe s-au pierdut în negura istoriei?

Când avem de-a face cu artefacte antice – precum lentila din Nimrud -, prima întrebare care se pune este: „La ce foloseau toate acestea?” Lentila de mici dimensiuni a fost confecționată din cristal natural, acum 3.000 de ani, de asirieni.

A fost șlefuită prin mijloace artificiale și este echivalentul unei lupe care mărește de trei ori. Desigur, în zilele noastre, orice laborator realizează o astfel de lentilă în câteva ore.

Dar, dacă ne gândim că lentila in Nimrud a fost realizată în anii 750-710 î.e.n. de o civilizație antică presupus primitivă, vom privi lucrurile și liniaritatea istoriei cu alți ochi.

La fel ca orice artefact care contrazice opinia generală despre strămoșii noștri, lentila din Nimrud a stârnit numeroase dezbateri în comunitatea științifică. Încă nu s-a stabilit prin ce procedeu a fost creată și la ce era folosită.

Una dintre cele mai dezvoltate civilizații antice a fost cea chineză. Deși inventatorul oficial al seismografului este un fizician scoțian din secolul XIX, detectorul de cutremure a fost inventat mult mai devreme.

Seismograful a fost inventat, de fapt, de chinezi, în anul 132 î.e.n. Aparatul consta într-un vas de bronz cu diametrul de 1.8 metri. Pe vas erau montați opt dragoni sculptați și fiecare ținea în gură o bilă de bronz.

La baza vasului, în dreptul fiecărui dragon, se afla câte o broască cu gura deschisă. În interiorul vasului se afla un pendul, sensibil la orice mișcare. În timpul cutremurelor, pendulul se mișca și pornea mecanismul vasului.

În funcție de direcția cutremurului, bila de bronz cădea din gura unuia dintre dragoni direct în gura broaștei de sub el. Potrivit relatărilor, mecanismul chiar funcționa, înregistrând inclusiv cutremure de joasă intensitate, pe care oamenii nu le simțeau.

Ați putea presupune că niște civilizații antice fără prea multe cunoștințe n-ar fi în stare să creeze oțel de cea mai bună calitate. Și totuși, oțelul de Damasc, produs începând cu secolul III, este unic în lume.

Metoda de fabricare s-a pierdut în secolul XVII, iar de atunci nimeni nu a reușit să-i afle secretul. Oțelul de Damasc este ușor de recunoscut datorită aspectului irizat și este extrem de rezistent.

Mai mult, el rămâne ascuțit mult mai mult decât oțelul tradițional. Intrigați de calitatea excepțională a materialului, oamenii de știință l-au analizat și au descoperit în compoziție nanotuburi de carbon.

Nanotuburile de carbon sunt elementul responsabil pentru duritatea oțelului de Damasc. Așadar, în secolul III, sirienii foloseau tehnologii pe care noi le-am „descoperit” doar în anii ’90.

Primul motor cu aburi utilizabil a fost patentat de scoțianul James Watt, în 1781. Cu toate acestea, dispozitivele care funcționau prin forța aburului au fost inventate cu mult înaintea erei industriale.

Puțini știu că mașina cu abur a fost inventată în secolul I, de grecii antici. Heron din Alexandria a creat o sferă goală pe dinăuntru, pivotată pe două tuburi prin care trecea aburul.

Aburul provenea dintr-un mic fierbător, umplea sfera și ieșea prin niște țevi. Jeturile de abur care țâșneau făceau ca sfera să se rotească.

Deși invenția nu a fost utilizată la ceva concret, ci doar ca divertisment, este clar că civilizațiile antice aveau cunoștințe de fizică mai avansate decât am crede.

Bonus: Tehnologiile avansate ale „craniilor alungite”

Una dintre cele mai mari necunoscute ale istoriei este cine au fost fost ființele cu craniile alungite din America de Sud, ale căror mumii se găsesc mai ales pe coasta de vest a Americii de Sud, în special în Peru, Bolivia și Chile.

Nu este vorba despre craniile deformate artificial, prin legarea sau presarea capetelor nou-născuților (o tehnică ce nu mărește volumul cutiei craniene, ci doar îi schimbă forma).

Ne referim la o caracteristică din naștere, dovedită de volumul cranian (și, implicit, mărimea creierului) cu 25%-30% mai mare decât întâlnim la oamenii obișnuiți.

Aceste ființe, indiferent de specia din care făceau parte, au lăsat o moștenire impresionantă, greu de înțeles. Iată câteva articole care tratează această temă, iar la final – o interesantă pe acest subiect.

1. Cimitir, grânar sau observator astronomic? Fâșia găurilor misterioase din Peru
2. Un mister al ingineriei antice – Terasele circulare incașe din Urubamba, Peru
3. 5 geoglife misterioase: Mesajele nedescifrate ale civilizațiilor pierdute
4. Machu Picchu, poarta spre cer. Orașul pierdut al incașilor
5. 5 petroglife și picturi rupestre antice care înfățișează „ființe din alte lumi”