Cioplite în stânci sau gravate pe sol cu mii de ani în urmă, geoglifele reprezintă unul dintre cele mai mari mistere ale trecutului omenirii. Cele mai celebre și mai vizitate geoglife de pe Terra sunt liniile Nazca, din Peru, a căror origine naște întrebări încă de când au fost descoperite, în anii ’20.
Dar, deși liniile Nazca beneficiază de cea mai mare atenție, în jurul lumii există o sumedenie de alte geoglife, la fel de enigmatice. În acest articol trecem în revistă alte cinci simboluri misterioase de pe tot cuprinsul Pământului.
Geoglifele din stepa Kazahstanului
Acest grup de aproximativ 260 de geoglife se află în regiunea Turgai, în nordul Kazahstanului. Acestea mai sunt cunoscute și ca „liniile Nazca din Kazahstan” sau „geoglifele de stepă”.
Au fost construite din lut, roci și lemn și au o varietate de forme geometrice: pătrate, cruci, cercuri, chiar și ceva ce seamănă cu o svastică.
Deși, probabil, există de mii de ani, geoglifele din stepă au fost descoperite abia în 2007, de un economist kazah care studia zona cu ajutorul Google Earth.
La fel ca în cazul altor creații misterioase lăsate moștenire de civilizațiile antice, între oamenii de știință au existat controverse cu privire la perioada în care au fost create geoglifele.
Unele rapoarte științifice estimează că figurile au o vechime de aproximativ 8.000 de ani, în vreme ce altele speculează că datează de aproximativ 2.800 de ani. De asemenea, se crede că geoglifele sunt opera civilizației Mahandzhar, un popor nomad care a locuit cândva în zonă.
Savanții încă încearcă să descopere scopul pentru care au fost create. Potrivit uneia dintre teorii, ele erau utilizate pentru a urmări traiectoria Soarelui pe bolta cerească.
Totuși, este nevoie de săpături suplimentare pentru confirma ipoteza. Recent, NASA le-a furnizat arheologilor imagini din satelit, în speranța că ar putea elucida misterul geoglifelor.
Giganții Blythe, din California
La câțiva kilometri vest de granița dintre statele americane California și Arizona se află „giganții Blythe”. Este vorba de un grup de șase figuri, dintre care una reprezintă o ființă umană, iar alta – un animal.
Cea mai mare dintre geoglife are lungimea de 50 de metri, iar cea mai mică – 29 de metri. Figurile sunt greu de observat de la nivelul solului, fiindcă gravurile nu sunt foarte adânci.
George Palmer, un pilot care a survolat zona în 1930, este creditat cu descoperirea lor. Totuși, indigenii Mohave (sau Mojave), care ocupă aceste teritorii de sute de ani, știau de existența lor de mai mult timp.
Indienii Mohave cred că figura umană îl reprezintă pe zeul Mastamho, creatorul tribului, în timp ce animalul este puma Hatakulya, ajutorul de încredere al lui Mastamho.
Nu se știe când au fost create aceste geoglife (estimările variază între 450 și 2.000 de ani), însă indigenii Mohave spun că figurile fac parte din moștenirea lor de secole întregi.
Candelabrul din Paracas, Peru
Când vine vorba de geoglifele peruane, cei mai mulți oameni se gândesc la liniile Nazca. Totuși, la 186 de kilometri de liniile Nazca se află o figură la fel de impresionantă, cunoscută drept „candelabrul din Paracas”.
Situată în Peninsula Paracas, în golful Pisco, această geoglifă seamănă cu un candelabru uriaș. Are lungimea de 182 de metri, iar adâncimea gravurii este de circa 60 de centimetri.
Datarea cu carbon a obiectelor de olărie găsite aici plasează situl în jurul anului 200 î.e.n. Totuși, nu se știe dacă această datare se aplică și „candelabrului”.
Din păcate, specialiștii n-au reușit să stabilească nici care era scopul figurii, fiindcă ea nu a fost documentată istoric niciodată.
Dat fiind că geoglifa este vizibilă și de pe ambarcațiunile care ajung în golf, deci nu doar din aer, unii cercetători au afirmat că figura servea drept reper de navigație pentru marinari.
Dealul Calului Alb, din Anglia
Una dintre geoglifele cu cel mai modern aspect din lume este, totodată, și una dintre cele mai vechi. Situată pe un deal din Uffington, Anglia, figura White Horse Hill („Dealul Calului Alb”) datează din perioada 1740 – 210 î.e.n.
Este cea mai veche figură săpată în calcar din Marea Britanie. La fel ca în cazul altor geoglife din jurul lumii, arheologii pot doar să presupună care era scopul ei.
Unii cred că era un simbol al fertilității sau un semn de demarcare a teritoriului. În urma studierii imaginilor aeriene, s-a stabilit că simbolul s-a modificat în timp, din cauza mișcării stratului superior al solului.
Movilele Effigy, din Iowa, SUA
Creatorii multor geoglife au rămas necunoscuți, însă movilele Effigy, care se întind de-a lungul graniței dintre statele Iowa și Wisconsin, pot fi atribuite unui grup de indigeni americani cunoscuți acum drept „constructorii movilelor Effigy”.
Cândva între 1.400 și 750 î.e.n., membrii acestei societăți au modelat movile de pământ sub formă de păsări, căprioare, broaște țestoase, urși și pantere, alături de structuri și forme mai puțin elaborate, precum conurile și dreptunghiurile.
Arheologii au descoperit că multe dintre movile slujeau cândva drept situri ceremoniale și funerare. Concluzia a fost confirmată de descendenții constructorilor, care au înregistrat poveștile transmise din generație în generație.
Totuși, unii istorici cred că movilele ar fi putut fi folosite și pentru a marca teritoriile sau anumite evenimente celeste.
Nu, au fost facute din aer cel mai probabil. De undeva de sus au fost sapate cu vreun laser ori ceva… Orisicum noi nu mai avem asemenea tehnologii in prezent. N’are lumea de acum potential… Noi in prezent nici macar oameni de stiinta si ingineri nu avem ca lumea ce sa zic de instalatii antigravitationale si lasere. Lumea era avansata in trecut. Se vorbeste despre o ”cadere” a omului. Stiu care e treaba, vad in prezent rezultatul. O omenire care evolueaza in mod natural, natural are intelepciune nu e proasta ca asta de acuma si nici sinucigasa. Animalele nu se sinucid in mod normal.