China e o țară uriașă, copleșitoare și fascinantă. Este un amestec ciudat de obiceiuri străvechi și performanțe tehnice uimitoare. Un tărâm incredibil, unde viața, moartea și chiar reîncarnarea sunt dictate de politica de stat.

Unele dintre lucrurile care se întâmplă aici ar trebui să facă parte din definiția bizarului. Iată câteva dintre ele.

Turnul Eiffel, Podul Oresund sau Barajul Hoover sunt „mici copii” pe lângă Barajul celor Trei Defileuri, din China. Este cel mai mare baraj construit vreodată.

Rezervorul are suprafața de 1.085 kilometri pătrați – adică de patru ori mai mare decât suprafața Bucureștiului – și reușește să țină în loc 39.3 kilometri cubi de apă.

Și, totuși, partea impresionantă abia acum urmează: barajul este atât de mare, încât a încetinit mișcarea de rotație a planetei.

Cum este posibil acest lucru? Momentul de inerție descrie viteza cu care un obiect se poate roti în jurul axei sale. Cu cât obiectul este mai mare, cu atât mai încet se va roti.

Așadar, performanța chinezilor de a ridica a 39.3 kilometri cubi de apă la 175 de metri deasupra nivelului mării a crescut momentul de inerție al Terrei și i-a încetinit rotația.

Totuși, potrivit NASA, efectul este aproape insesizabil: Barajul celor Trei Defileuri a lungit ziua cu doar 0.06 microsecunde.

Trăitul în peșteri pare de domeniul preistoriei. Și totuși, acest lucru este încă o realitate în China, unde 30 de milioane de oameni trăiesc în peșteri.

Majoritatea se află în provincia Shaanxi, unde stâncile poroase din calcar sunt ușor de excavat. Multe dintre locuințe au canalizare, instalații sanitare și electricitate.

Unele au chiar mai multe camere și sunt dotate cu frigidere și televizoare. Culmea, într-o țară în care salariile sunt extrem de mici, poți închiria o astfel de peșteră cu 30 de dolari pe lună.

Unele familii își transmit peșteri „de lux” din generație în generație, pentru că multe sunt mai mari și mai aspectuoase decât apartamentele din Beijing.

În 2011, presa din China a făcut un anunț-surpriză. Nu a fost vorba de vreo armă specială sau de vreo nouă tehnologie, ci despre noii recruți ai Armatei Eliberării Poporului.

Zece mii dintre ei tocmai fuseseră repartizați diviziei Chengdu și primiseră misiuni speciale pe linia graniței. Însă cei 10.000 nu erau oameni, ci porumbei.

Așadar, în cazul în care China va fi ținta unui atac cibernetic, cei zece mii de porumbei vor avea sarcina de a asigura comunicațiile între bazele militare.

Există și un precedent în acest sens. Când Japonia a invadat China în Al Doilea Război Mondial, porumbeii mesageri au jucat un rol important în efortul de apărare a țării.

China este ultimul loc din lume unde ai vrea să comiți o crimă. Deși mai există țări care mențin pedeapsa capitală, niciuna nu execută criminalii cu viteza chinezilor.

China are cea mai mare rată de execuții din lume, depășind state precum Iran, Arabia Saudită și Coreea de Nord. Această sete de sânge a dus la apariția unor inovații sinistre, precum așa-numita Dubă a Morții.

Despre Duba Morții s-a scris prima oară în anii 2000, dar se pare că este folosită încă din anii ’90. Mașinile sunt deplasate peste tot prin țară și sunt folosite pentru execuția condamnaților.

Astfel, deținuții pot fi executați pe plan local, fără a fi transportați în alte orașe.

Când Duba Morții sosește într-o localitate, cei condamnați la moarte sunt urcați în vehicul și întinși pe o targă, unde li se administrează injecția letală. Paradoxal, oficialii chinezi consideră că apariția acestor dube este un pas înainte înspre respectarea drepturilor omului.

„Cred că este un progres pentru China și arată că avem mai mult respect atât pentru cei condamnați la moarte, cât și pentru ceilalți”, a declarat Li Guifang, vicepreședintele Comitetului Penal al Asociației Avocaților Chinezi.

Data viitoare când vei vedea un urs panda la o grădină zoologică, să știți că animalul se află în proprietatea Chinei. Inițial, China oferea urși panda altor țări drept cadouri diplomatice.

Această practică datează din timpul Dinastiei Tang (618-907). În 1984, însă, statul chinez a schimbat politica urșilor panda.

De atunci, oferă aceste animale altor state doar ca împrumut pe termen de zece ani. Prețul „chiriei” este de un milion de dolari americani pe an.

Mai mult, acordurile de împrumut stipulează că orice pui născut pe perioada împrumutului aparține Republicii Populare Chineze.

Se știe că în China statul este atotputernic și are drept de decizie absolut cu privire la viețile cetățenilor. Ei bine, atotputernicul stat chinez a decis că trebuie să aibă un cuvânt de spus și cu privire la viața de apoi.

În 2007, autoritățile de la Beijing au hotărât că cetățenii trebuie să ceară permisiune oficială pentru a se reîncarna. Deși ridicol, Ordinul nr. 5 al Administrației de Stat pentru Probleme Religioase are drept scop sporirea controlului statului asupra liderilor religioși budiști.

Legea prevede că toate templele budiste din țară trebuie să depună o cerere de reîncarnare pentru a obține permisiunea de a declara o persoană „tulku” („profesor reîncarnat”).

Astfel, începând cu 1 septembrie 2007, orice „tulku” ce dorește să se reîncarneze trebuie să completeze o cerere și să o depună la autorități, pentru aprobare.

Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că această țară este ieșită din comun, o găsim în statistici. China are o populație de circa 1.4 miliarde de oameni, ceea ce înseamnă 20% din toți oamenii de pe glob.

Mai precis, unul din cinci oameni de pe Terra este chinez. Spre exemplu, orașul Shanghai are aproape 24 de milioane de locuitori, mai mult decât întreaga Românie.

Beijingul are 21 milioane de locuitori, iar Guangzhou-Foshan, 17.6 milioane. Singura țară care se apropie de China este India, cu 1.35 miliarde de locuitori.

China are unele dintre cele mai neobișnuite tradiții din lume (cum ar fi festivalul de mâncat câini). În orașul Shaoyang se organizează uneori un ciudat „concurs de atragere a albinelor”.

Concurenții se urcă pe cântar, purtând doar o pereche de pantaloni scurți și, ținând albina-regină captivă într-o cutiuță, încearcă să atragă alte albine pe corpurile lor.

Greutatea totală a albinelor este apoi măsurată pe cântar. În 2011, apicultorul Wang Dalin, în vârstă de 42 de ani, a câștigat concursul, atrăgând 26 kilograme de albine pe corpul său în 60 de minute.