În ultimele decenii, tot mai multe cărți și articole au sugerat că Leonardo da Vinci a fost liderul unei societăți secrete și că a ascuns coduri și mesaje obscure în operele sale. Cât adevăr stă în spatele acestor afirmații?
Pe lângă ipostazele de artist, om de știință și inventator, a avut Leonardo da Vinci și rolul de păstrător al unui secret transmis de-a lungul epocilor?
Cifruri și tehnici de criptare
Este sigur faptul că Leonardo da Vinci nu era străin de folosirea codurilor și a criptării. Și-a așternut gândurile pe hârtie folosind scrierea în oglindă. Până acum, nu este clar de ce a procedat așa.
S-a sugerat că s-ar fi temut că unele dintre invențiile sale, cu aplicații militare, ar fi fost prea periculoase dacă ar fi ajuns în mâini greșite. Prin urmare, și-ar fi protejat notele folosind scrierea inversă.
Alți savanți subliniază faptul că acest tip de criptare este ușor de descifrat. Trebuie doar să ții hârtia în fața oglinzii ca să poți citi textul. Așadar, dacă Leonardo da Vinci folosea această metodă din motive de protecție, probabil că dorea să-și ascundă scrierile doar de cei puțin instruiți.
Alți istorici au sugerat că a folosit scrierea inversă fiindcă i se părea mai ușoară. Leonardo da Vinci era stângaci, iar scrisul invers era mai ușor pentru el decât pentru un dreptaci, speculează ei.
Leonardo da Vinci este fascinat chiar și azi, după o jumătate de mileniu
Recent, s-a vehiculat ideea că Leonardo da Vinci ar fi inventat un dispozitiv numit criptex. Acesta este un tub care are o serie de inele, pe care sunt gravate literele alfabetului.
Când inelele sunt rotite astfel încât unele litere să formeze parola, unul dintre capetele criptexului poate fi îndepărtat. Astfel, conținutul (de obicei, un papirus înfășurat pe o sticlă cu oțet) poate fi scos afară.
Dacă cineva ar încerca să ajungă la conținut prin spargerea dispozitivului, și sticla s-ar sparge, iar oțetul ar dizolva papirusul înainte ca textul să poată fi citit.
Oricât de ingenios ar fi acest dispozitiv, și chiar dacă pare că Leonardo da Vinci l-a inventat, criptexul este un dispozitiv fictiv. El a fost imaginat de scriitorul Dan Brown și pus pe seama lui Leonardo în romanul „Codul lui da Vinci”.
Nu există dovezi că da Vinci ar fi conceput sau construit un asemenea dispozitiv.
Misterul Giogondei
Mulți sunt convinși că Leonardo da Vinci a încorporat simboluri sau mesaje secrete în operele sale. Oamenii au analizat cea mai celebră pictură a sa, Mona Lisa, și au descoperit diverse tehnici și semnificații ascunse în tablou.
Da Vinci a folosit cele mai bune trucuri artistice ale sale pentru a crea această pictură. Mulți spun că zâmbetul personajului din tablou îi bântuie. Privitorii spun adesea că zâmbetul Giocondei pare să se schimbe, deși vopseaua cu care este pictată rămâne, evident, nemișcată.
Margaret Livingstone, profesor la Universitatea Harvard, are o explicație pentru acest efect neobișnuit. Ea spune că Leonardo da Vinci a pictat colțurile gurii în așa fel încât să iasă din zona de focalizare.
Astfel, colțurile gurii sunt văzute mai bine cu privirea periferică decât dacă am privi drept la ele. De aceea, unii oameni spun că portretul pare să zâmbească și mai tare atunci când nu îl privesc direct.
O altă explicație
O altă teorie este propusă de Christopher Tyler și Leonid Kontsevich, de la Institutul de Cercetare Oculară din San Francisco. Ce doi spun că zâmbetul pare să se schimbe din cauza nivelului variabil de zgomot aleatoriu produs de sistemul vizual.
Dacă închizi ochii într-o cameră întunecată, vei observa că nu totul este negru. Celulele din ochii tăi generează un nivel scăzut de zgomot de fond (luminițe și puncte întunecate).
De obicei, creierul filtrează aceste lucruri, însă Tyler și Kontsevich spun că, atunci când te uiți la Mona Lisa, aceste puncte mici pot schimba forma zâmbetului.
Ca dovadă în sprijinul teoriei lor, cei doi au pus mai multe seturi de puncte negre peste o imagine a Giocondei și au arătat-o publicului.
Unele seturi făceau ca expresia să pară zâmbitoare, iar altele o făceau să arate tristă. Tyler și Kontsevich susțin că zgomotul inerent sistemului vizual uman are același efect.
Când cineva se uită la tablou, zgomotul sistemului său vizual adaugă unele elemente imaginii și o schimbă. De aceea, pare că zâmbetul se schimbă.
Este Gioconda autoportretul artistului?
Dar de ce zâmbește, de fapt, Mona Lisa? Doctorul Lillian Schwartz, de la Bell Laboratories, a venit cu o idee care pare improbabilă, însă este interesantă.
Aceasta crede că portretul zâmbește fiindcă pictorul le-a jucat o festă spectatorilor. Schwartz susține că tabloul nu înfățișează o tânără drăguță, ci este, de fapt, un autoportret al artistului.
Schwartz a folosit un computer pentru a alinia trăsăturile Monei Lisa cu cele ale lui Leonardo da Vinci. Trăsăturile se potriveau la perfecție. Totuși, alți experți spun că acest lucru s-ar putea datora faptului că ambele portrete au fost pictate de același artist, folosind aceleași tehnici.
A fost da Vinci liderul unui grup secret?
Se presupune că Leonardo da Vinci a fost liderul unui grup secret, numit Prioratul de Sion. Potrivit cărții „Codul lui da Vinci”, misiunea Prioratului era aceea de a păstra viu secretul Mariei Magdalena și al căsătoriei ei cu Isus.
Deși este o operă de ficțiune, „Codul lui da Vinci” se bazează pe teoriile dintr-o carte controversată de nonficțiune, intitulată „Sânge Sfânt, Graal Sfânt”.
Volumul a fost scris de Michael Baigent, Richard Leigh și Henry Lincoln la începutul anilor ’80. „Sânge Sfânt, Graal Sfânt” vorbește despre dovezile care arată că Leonardo da Vinci era membru al Prioratului de Sion. Dovezile sunt mai multe documente depozitate la Biblioteca Națională din Paris.
Prioratul de Sion, o farsă
Există unele dovezi că a existat un ordin călugăresc cu acest nume în anul 1116, dar nu există probe că acest ordin ar fi avut vreo legătură cu Prioratul de Sion din secolul XX.
Documentele din Biblioteca Națională care sprijină teoria existenței Prioratului de Sion sunt reale. Însă ele par a face parte dintr-o înșelătorie pusă la cale de un om pe nume Pierre Plantard, în anii ’50.
Plantard și un grup de prieteni care aveau înclinații antisemite și de extremă dreaptă au înființat Prioratul de Sion.
Se pare că, prin falsificarea și plantarea documentelor, inclusiv a arborilor genealogici falși, Plantard dorea să demonstreze că era descendent al Merovingienilor și moștenitor al tronului Franței.
Documentul care îl înfățișa pe Leonardo da Vinci (alături de alte minți luminate, precum Sandro Boticelli și Isaac Newton) ca fiind mare maestru al Prioratului era, de asemenea, un fals.
Faptul că Leonardo da Vinci nu era, de fapt, marele maestru al unei societăți secrete nu ar trebui să ne diminueze admirația față de el. Operele sale au inspirat milioane de oameni de-a lungul secolelor și conțin elemente pe care experții încearcă și acum să le explice.
În plus, experimentele și invențiile lui dovedesc că este un gânditor avansat, ale cărui explorări au mers mult mai departe decât cele ale contemporanilor lui. Secretul lui Leonardo da Vinci este că a fost un geniu pe care puțini oameni din secolul său au știut să-l prețuiască.
