10 curiozități despre Egiptul Antic, fascinantul tărâm al misterelor

Egiptul Antic este un univers îndepărtat din trecutul omenirii, o perioadă care nu încetează să ne surprindă. Vorbim despre marea civilizație din nordul Africii, concentrată de-a lungul cursului inferior al Nilului, într-un areal în care se găsește azi statul modern al Egiptului.

În acest articol trecem în revistă zece curiozități despre Egiptul Antic, aspecte pe care probabil că nu le știai și care dezvăluie multe despre profunzimea culturii acestui popor.

Știai că multe dintre obiectele de uz casnic pe care le folosim azi au fost inventate sau perfecționate semnificativ de vechii egipteni? Printre acestea se numără cheia și lacătul, pieptenii, foarfecele, perucile, machiajul, deodorantul, periuța de dinți și chiar și pasta de dinți.

Egiptenii obișnuiți nu își permiteau procesul scump al mumificării, în care echipe întregi de oameni special pregătiți se îngrijeau de conservarea corpului defunctului, într-un proces care se întindea uneori pe 50-60 de zile.

Dar, deoarece mumia era deosebit de importantă, de multe ori oamenii de rând erau îngropați în cariere deschise, unde căldura și condițiile uscate ale deșertului le mumificau trupurile în mod natural.

Marea Piramidă din Gizeh, singura minune antică pe care o mai putem admira în prezent, este alcătuită din 2.300.000 de blocuri individuale de piatră, fiecare cu o greutate de aproximativ 2.5 tone.

Vreme de zeci de ani, s-a speculat că, în loc să aplice parfum pe piele, egiptencele din Antichitate purtau pe cap conuri parfumate.

Potrivit acestei teorii, podoabele erau confecționate dintr-o ceară specială și pomădată, care se topea la temperaturi relativ scăzute, împrăștiind parfumul pe părul sau peruca purtătoarei, de-a lungul întregii zile.

De fapt, în 2019 au fost descoperite rămășițele unei femei din Egiptul Antic care avusese un astfel de con (din ceară, similar cu cele reprezentate în desene, găsit lână craniu), dar arheologii au ajuns la concluzia că obiectul era un simbol al aristocrației, nu o podoabă înmiresmată.

Contrar opiniei populare, câinii – și nu pisicile – erau cele mai comune animale de casă din Egipt. Pisicile erau considerate prea pretențioase și speciale pentru a fi animalele de companie ale oamenilor obișnuiți. Totuși, nobilii egipteni aveau adeseori pisici.

Egiptenii își iubeau animalele de compani, iar când acestea mureau stăpânii lor sufereau.

Potrivit istoricului grec Herodot, care a vizitat Egiptul în mijlocul secolului V î.e.n., egiptenii își smulgeau sau își rădeau sprâncenele – în semn de doliu – atunci când le mureau pisicile.

Dacă animalul de companie era un câine, egiptenii își rădeau părul de pe tot corpul, inclusiv de pe cap, ca să marcheze doliul.

Un alt obicei bizar, care ar putea fi originea expresiei „a-ți turna cenușă în cap”, era practicat tot în perioadele de doliu, însă atunci când murea un om. Uneori, rudele defunctului își acopereau corpul cu cenușă pentru a-și manifesta durerea.

Deoarece îmbălsămările erau scumpe, un animal mumificat indica faptul că proprietarul său l-a considerat special. În plus, multe dintre mumiile animalelor de companie erau îngropate alături de proprietari, în mormintele acestora.

Este cunoscut cazul unui egiptean care a solicitat ca mumia celui mai iubit animal al său să fie depusă alături de propria lui mumie, în același sarcofag. Câinii erau mumificați cu cea mai mare grijă, încolăciți la picioarele stăpânilor lor.

În timpul vieții, animalele de companie se cuibăreau uneori la picioarele stăpânilor săi, așa că proprietarii au decis să le țină alături astfel și după moarte, într-un etern act de căldură.

Încă din tinerețe, egiptenii economiseau bani pentru ca, atunci când venea vremea, să își permită să fie mumificați.

De asemenea, era foarte important să își permită, pe cât posibil, o copie a Cărții Morților, un text magico-religios despre care se credea că are proprietatea de a îmbuna zeii să lase sufletul defunctului să treacă în lumea de dincolo.

Cartea Morților (disponibilă aici) este o lucrare fundamentală a culturii egiptene antice. Este un text de foarte mare întindere: unele exemplare păstrate în role de papirus ating 40 de metri.

Cartea Morților era un produs foarte costisitor, pentru care un om simplu putea ajunge să plătească, în argint, jumătate din venitul său pe un an.

Chiar și așa, pentru egipteni, valoarea acestui text era incalculabilă, deoarece formulele sale îi permiteau defunctului să ajungă în lumea de apoi.

Vechilor egipteni le datorăm și rânduirea calendarului de 365 de zile, care există acum.

De-a lungul mileniilor, calendarul egiptean a fost modificat și adaptat doar de două ori: în secolul I î.e.n., când a fost elaborat calendarul iulian, și în 1582, când a fost stabilit calendarul gregorian (sub domnia Papei Grigore al XIII-lea).