Arheologii au răscolit deșerturi, râuri secate și platouri uitate, dar pe harta lumii vechi rămân încă goluri. Texte scrise acum milenii vorbesc limpede despre orașe reale, unele dintre ele capitale ale unor regate și imperii întinse. Însă adresa lor exactă s-a pierdut.
Câteodată, doar artefactele scoase la suprafață pe ascuns au mai lăsat urme. Poveștile acestor locuri continuă să existe fără coordonate. Irisagrig a ieșit la iveală nu printr-o săpătură, ci prin mii de tăblițe apărute pe piața antichităților după invazia din Irak, în 2003.
Din ele răzbate imaginea unui oraș prosper de acum circa 4.000 de ani, aflat pe teritoriul de astăzi al Irakului: palate unde hămăiau mulți câini, lei hrăniți cu vite și îngrijitori ai leilor – „păstori de lei” – care primeau rații de bere și pâine.
Tăblițele pomenesc și un templu dedicat zeului Enki și festivalurile ținute acolo. Se crede că situl a fost jefuit atunci, dar locul exact nu a fost dezvăluit vreodată.
În Egipt, Amenemhat I a decis în jurul anului 1981 î.Hr. să-și mute țara într-o nouă capitală, Itjtawy – un nume tradus adesea drept „Cuceritorul celor Două Țări”.
Domnia faraonului s-a încheiat prin asasinare, însă orașul a rămas inima politică a Egiptului până spre 1640 î.Hr., când presiunea hicsoșilor a sfâșiat regatul.
Nici până azi Itjtawy nu a fost găsit, deși ipotezele îl plasează aproape de Lisht, acolo unde se ridică piramida lui Amenemhat I. Akkad, cunoscut și ca Agade, domină cronica Orientului Apropiat ca centrul unui imperiu care a înflorit între 2350 și 2150 î.Hr.
Sub Sargon din Akkad, expansiunea a atins de la Golful Persic până în Anatolia. În oraș se afla templul Eulmash, consacrat zeiței Ishtar. Deși epicentrul acestui imperiu a modelat o epocă, locul său rămâne neidentificat.
Se presupune că se afla în Irak și că a fost abandonat sau distrus odată cu prăbușirea imperiului.
O altă piesă lipsă este Al-Yahudu – „orașul lui Iuda” –, o așezare a Imperiului Babilonian în care au trăit evrei exilați după cucerirea regatului Iuda de către Nabucodonosor al II-lea, în 587 î.Hr. Aproximativ 200 de tăblițe arată că acești oameni și-au păstrat credința și au folosit numele lui Yahweh.
Deși numele așezării a supraviețuit pe lut, situl arheologic nu a fost identificat; ipotezele îl plasează tot în Irakul de astăzi.
Waššukanni a fost capitala imperiului Mitanni, un stat care a existat între aproximativ 1550 și 1300 î.Hr., întinzându-se peste zone ce corespund astăzi nord-estului Siriei, Anatoliei sudice și nordului Irakului. Populația era în mare parte hurriană, cu limbă proprie.
Orașul nu a fost descoperit, însă o parte a cercetătorilor îl caută în nord-estul Siriei, acolo unde geografia și indiciile istorice par să se întâlnească. În sudul Egiptului, Thinis – numit și Tjenu – apare la începuturile civilizației faraonilor.
Istoricul Manetho notează că unii dintre primii regi ai Egiptului au domnit de aici, acum circa 5.000 de ani. Chiar dacă, mai târziu, capitala s-a mutat la Memphis, Thinis a rămas un centru regional important.
Orașul nu a fost identificat arheologic, dar este căutat în apropierea lui Abydos, locul unde au fost descoperite numeroase morminte regale timpurii. Aceste nume, întinse pe hărți vechi și tăblițe de lut, conturează o geografie a memoriei. Orașele au existat.
Străzile, templele și palatele lor au lăsat urme în cuvinte. Harta exactă a acestor locuri așteaptă încă să fie regăsită.
