Nu erau nebuni. Nu erau pedepsiți. Este uimitor că, în afară de unul, toți s-au oferit voluntari pentru această operațiune. Ei au fost cei cinci cobai într-un test cu bomba nucleară, unul dintre cele mai tulburătoare experimente pe oameni.

Pe 19 iulie 1957, cinci ofițeri ai Forțelor Aeriene Americane și un fotograf au stat împreună pe un petec de pământ, situat la aproximativ 65 de kilometri de Las Vegas.

Marcaseră locul drept „Puncul zero. Populație: 5 oameni”, pe o pancartă scrisă de mână, fixată cu ciocanul în solul moale de lângă ei.

Pe măsură ce urmărim filmarea, vedem cum, deasupra capetelor bărbaților, apar două avioane cu reacție F-89. Unul dintre ele lansează bomba, care are un focos nuclear.

Cei cinci așteaptă. Urmează numărătoarea inversă. Apoi, la 5.600 de metri deasupra lor, bomba este detonată și explodează.

Acești oameni au stat intenționat direct sub o bomba nucleară de două kilotone. La momentul-cheie, unul dintre ei (care poartă ochelari de soare) se uită în sus.

Cine au fost acești oameni? Și de ce strigă naratorul filmului cu bucurie: „S-a întâmplat, munții vibrează”?

Acest film provine din arhivele guvernului american. A fost realizat de Forțele Aeriene ale Statelor Unite, pentru a demonstra relativa siguranță a unui schimb nuclear de focuri de intensitate mică în atmosferă.

Victimele programului de testare pentru bomba nucleară

Cel care a ordonat filmarea a fost colonelul Arthur Oldfield, ofițer pentru informarea publică pentru Centrul de Comandă Continentală al Apărării Aeriene din Colorado Springs. Doi colonei, doi maiori și un al cincilea ofițer au fost de acord să stea chiar sub explozie.

Numai cameramanul, George Yoshitake, nu s-a oferit voluntar. Statele Unite tocmai începeau să se îngrijoreze cu privire la consecințele prezenței materialului radioactiv în atmosferă, ca urmare a unui posibil război nuclear.

Forțele Aeriene doreau să asigure oamenii că era în regulă să folosească armele atomice pentru a contracara arme similare, care erau în dezvoltare în Rusia (care făcea propriile ei teste cu bomba nucleară). Până la urmă, nu au câștigat această controversă.

Privind acest film, sunt multe lucruri de care te poți mira. Unul dintre cele mai ciudate este felul în care bomba explodează în liniște absolută.

Vedem o străfulgerare albă și bruscă, ce îi face pe soldați să tresară. Apoi, urmează o pauză, o liniște încărcată care durează un moment, apoi încă unul și apoi – un fel de muget mecanic. După aceea, cerul pare să se înnegrească și aerul se transformă în foc.

Fizica elementară explică pauza. Fiindcă lumina se propagă cu o viteză mai mare decât sunetul, mai întâi vezi explozia și abia apoi îi auzi sunetul.

În majoritatea filmelor (chiar și în filme cu explozii atomice făcute publice de guvern) sunetul este sincronizat artificial, pentru a face străluminarea și sunetul să pară simultane.

Ce s-a întâmplat cu oamenii-cobai?

Poate că te întrebi ce s-a întâmplat cu oamenii care, în 1957, au stat sub explozia unei bombe atomice. Au făcut cancer? Au suferit mai târziu? Mai sunt ei încă printre noi?

Surprinzător, există o listă a oamenilor care apar în film.

• Colonel Sidney Bruce
• Locotenent-colonel Frank. P. Ball
• Maior Norman ”Bodie” Bodinger
• Maior John Hughes
• Don Lutrel
• George Yoshitake (cameramanul, nu apare în film)

S-a descoperit că George Yoshitake, cameramanul, era viu, cel puțin cu câțiva ani în urmă. În 2010, a acordat un interviu pentru New York Times, în care a vorbit despre colegii săi cameramani care au filmat bombe atomice.

„Au murit destui de cancer. Fără îndoială că era o legătură între cancer și teste”, i-a spus cameramanul reporterului Bill Broad.

Dar în această explozie, cei șase sunt într-o poziție care le oferă siguranță. Bomba era mică (după standardele nucleare, avea două kilotone) și se afla cu mult deasupra capetelor lor. Bărbații nu se aflau într-o zonă în care să fie afectați de radiația imediată.

Bomba era prea mică și a fost detonată prea sus ca să poată aduna destul praf și să producă multe reziduuri nucleare. Norul era plin de elemente (dăunătoare) rezultate din fuziunea nucleară, dar era extrem de fierbinte și mare parte din el a plutit până când s-a răcit. Apoi, a fost mult mai difuz.

Ei au ales să fie iradiați, dar alții nu au avut încotro…

Cel puțin oamenii din film s-au oferit voluntari să fie acolo (cu excepția lui George, cameramanul) și au fost instruiți înainte de filmare.

O soartă mai puțin norocoasă au avut oamenii din apropierea Poligonului de Testare din Nevada, din orășelul St. George. Aceștia au fost loviți în mod repetat de reziduuri generate de bomba nucleară.

În 1953, un test cu nume cod „Upshot-Knothole Harry” a răspândit o cantitate mare de reziduuri nucleare peste St. George. Locutorii au fost forțați să rămână în case multe ore la rând. Li s-a interzis să își spele mașinile până când acestea deveneau mai puțin radioactive.

De-a lungul anilor, guvernul SUA a plătit în jur de 813 milioane de dolari unui grup de 16.000 de oameni afectați. Banii au fost plătiți drept compensație pentru bolile provocate de programul de testare nucleară.