Deși sunt la fel de adorabile ca „suratele” lor de alte culori, pisicile negre au o reputație negativă, din cauza căreia au avut mult de suferit. De-a lungul secolelor, oamenii au răspândit numeroase mituri cu privire la aceste animale, povești care persistă și astăzi în rândul celor mai superstițioși.

Pisicile negre sunt considerate apariții prevestitoare de rău și au fost mult timp asociate cu vrăjitoria. Dar cum exact au dobândit aceste feline o asemenea reputație?

Totul a pornit de la religie

Se știe că egiptenii antici venerau pisicile. Multe gospodării dețineau cel puțin o felină, la acea vreme pisicile fiind considerate simboluri ale norocului.

Potrivit mitologiei egiptene, zeița Bastet, cunoscută ca protectoare împotriva bolilor și a spiritelor rele, avea corp de femeie și cap de pisică neagră.

Imaginea pozitivă a pisicilor negre și a felinelor în general a persistat până în secolul I, când creștinii au început ofensiva împotriva religiilor păgâne și a simbolurilor folosite de acestea.

Odată cu venirea la putere a împăratului roman Teodosiu I, care a scos în afara legii toate riturile păgâne, inclusiv cele devotate lui Bastet, reputația pisicilor negre a început să sufere. În următoarele secole, propaganda religioasă împotriva acestora s-a înrădăcinat puternic în mentalul colectiv.

Până în Evul Mediu, pisicile negre au ajuns să fie asociate cu practicile oculte. În acea perioadă circulau numeroase legende cu privire la caracterul demonic al acestor feline.

O astfel de legendă spune povestea unui bărbat și a fiului acestuia, care au găsit o pisică neagră și au început să arunce cu pietre în ea. Rănită, pisica s-a refugiat în casa unei femei, despre care oamenii din sat credeau că este vrăjitoare.

Suspiciunile oamenilor au crescut și mai mult a doua zi, când femeia a apărut prin sat șchiopătând și plină de vânătăi, fapt care i-a determinat pe mulți să creadă că pisica se transformase în femeie.

Astfel de povești au făcut pisicile negre ținta celor care luptau împotriva vrăjitoriei, iar Evul Mediu a fost cea mai grea perioadă pentru aceste feline.

Cum au ajuns pisicile negre simbolul necuratului

În secolul XII se credea că diavolul apărea sub forma unei pisici negre în timpul ritualurilor satanice. În 1233, Papa Grigore al IX-lea a pecetluit reputația acestora de ființe demonice, emițând o bulă papală care le lega oficial de satanism și vrăjitorie.

Imaginea negativă a felinelor negre a fost alimentată și mai mult de credința că creaturile cu blană sau pene negre – precum pisicile, ciorile și corbii – purtau ghinion și erau simboluri ale morții.

O pisică neagră care traversa calea cuiva pe timp de noapte era un semn de epidemie iminentă, iar italienii credeau că o pisică neagră care se așeza pe patul unui bolnav era prevestitoare de moarte.

Potrivit istoricului Irina Metzler, mulți se temeau de natura independentă a pisicilor și de faptul că aceste animale se aflau „la granița dintre familiar și sălbatic”.

În anii 1400, Papa Inocențiu al VIII-lea a declarat că pisica neagră era „animalul preferat al diavolului și idolul tuturor vrăjitoarelor”, idee care s-a propagat în mitologia locală.

Celții credeau că Pisica Sìth era o zână neagră care fura sufletele oamenilor. De asemenea, monstrul Cath Palug din folclorul galez își avea originile într-o pisică neagră.

Astfel, orice om care avea de-a face cu o pisică neagră era automat suspectat de vrăjitorie. Femeile care hrăneau pisicile fără stăpân erau judecate pentru vrăjitorie, felinele fiind considerate unealta cu care vrăjitoarele furau sufletele oamenilor.

A existat o legătură între uciderea pisicilor și epidemiile de ciumă

Istoricii cred că uciderea în masă a pisicilor în întreaga Europă a dus în mare măsură la răspândirea ciumei bubonice în anii 1300, care a făcut zeci de milioane de victime.

Cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, boala a ajuns pentru prima dată în Europa la bordul navelor comerciale și s-a răspândit rapid prin intermediul rozătoarelor și al puricilor.

Pe măsură ce numărul felinelor scădea, populația de rozătoare a explodat, favorizând răspândirea rapidă a bolii.

Unii consideră că pisicile negre aduc noroc

În timp ce pisicile negre au o reputație în general negativă, au existat și situații în care au fost considerate aducătoare de noroc.

Marinarii din secolul VIII luau pisici la bordul navelor, și nu doar pentru a ucide rozătoarele. Se credea că acestea preziceau cu exactitate vremea și îi protejau pe navigatori de necazuri.

În Japonia, a deține o pisică neagră îți crește șansele de a găsi dragostea, în timp ce în Anglia și Irlanda este de bun augur ca o felină să îți taie calea. În Scoția, pisicile negre sunt considerate semn de prosperitate.