Egiptenii antici aveau o fascinație pentru animale, pe care le învesteau adesea cu puteri magice sau chiar le venerau, iar pisicile erau unele dintre cele mai importante ființe.
Locuitorii Văii Nilului aveau o mare admirație pentru feline și au fost printre primii oameni care le-au domesticit. În societatea egipteană, pisicile jucau un rol foarte important și erau tratate regește de stăpânii lor.
Iată câteva lucruri interesante despre relația strânsă dintre egiptenii antici și pisici, feline capricioase și iubite astăzi (probabil) la fel de mult ca în vremea Cleopatrei.
Zeița Bastet avea cap de pisică
Zeița Bastet era de obicei reprezentată ca având capul unei pisici purtând un cercel de aur. Bastet a fost extrem de populară în timpul celei de-A Doua Dinastii (2890-2686 î.e.n.), iar descoperirile arheologice arată că că orașul Bubastis, astăzi Tell Basta, era un centru spiritual important dedicat acestei zeițe.
Aici exista un templu dedicat lui Bastet și tot în acest loc au fost descoperite cele mai multe pisici mumificate, aduse de pe întregul teritoriu al Egiptului Antic.
Bastet reprezenta frumusețea, bucuria, dragostea, fericirea și era considerată o zeitate protectoare. Însă, dacă era mânioasă, se putea transforma într-un leu înfricoșător, însetat de sânge.
Conform credinței vremii, cea mai mare ofensă care putea fi adusă acestei zeități era să faci rău unei pisici.
Uciderea pisicilor era pedepsită cu moartea
Uciderea unei pisici era considerată o infracțiune gravă, iar criminalul era condamnat la moarte. Potrivit relatărilor lui Herodot, pisicile erau atât de importante, încât, în caz de incendiu, egiptenii salvau în primul rând felinele și abia apoi oamenii.
O relatare a istoricului Diodorus Siculus arată că, la apogeul cultului egiptean al pisicilor, nici măcar regele nu putea să-i grațieze pe cei condamnați pentru uciderea unei feline.
„În Egipt, oricine omoară o pisică este condamnat la moarte, fie că a făcut-o intenționat sau accidental. Oamenii se adună și îl omoară pe criminal. Un roman ghinionist care a ucis o pisică nu a putut fi salvat nici de regele Ptolemeu al Egiptului, nici de autoritatea pe care o inspira Roma”, a scris Siculus, potrivit Ancient Egypt Online.
Cu toate acestea, unele mumii de pisici descoperite la Bubastis au leziuni la cap sau la gât, ceea ce sugerează că au fost ucise intenționat.
Nu se știe de ce au fost omorâte animalele, dar se presupune că aceasta era o metodă de control a populației de pisici din oraș, felinele fiindu-i oferite lui Bastet drept ofrandă.
În familia egipteană, moartea pisicii era considerată o tragedie
Egiptenii care aveau o pisică o priveau ca pe un adevărat membru al familiei, cu drepturi depline. De aceea, atunci când mureau, felinele erau îngrijite precum oamenii.
Familiile bogate își mumificau pisicile și le împodobeau cu bijuterii, iar unii stăpâni erau îngropați alături de pisicile lor. Când pisica murea, întreaga familie jelea, iar egiptenii își rădeau sprâncenele în semn de doliu.
De obicei, felinele (dar și alte animale de companie mumificate) erau îngropate în cimitire special amenajate. Astfel de cimitire au fost descoperite în mai multe situri arheologice, printre care Speos Artemidos, Bubastis și Saqqara.
La finalul anilor 1880, peste 200.000 de animale mumificate, majoritatea pisici, au fost descoperite în cimitirul Beni Hassan, din centrul Egiptului, încă o dovadă a popularității de care se bucurau felinele în rândul egiptenilor antici.
Era interzis să scoți pisici din țară
Exportul de pisici era interzis prin lege, iar guvernul egiptean avea o divizie specială care se ocupa de această problemă.
Trei specii distincte
Ca în cazul oricărui animal domesticit, constituția pisicilor s-a modificat după ce acestea au început să trăiască alături de oameni.
Egiptenii foloseau un singur cuvânt pentru „pisică”, ceea ce sugerează că, probabil, oamenii de rând nu făceau diferența între specii. Cu toate acestea, cu ajutorul mumiilor descoperite până în prezent, cercetătorii au reușit să identifice trei specii distincte.
Prima dintre acestea este Felis Iybica sau pisica sălbatică africană. Aceasta era cea mai comună și, cu certitudine, era domesticită.
Cea de-a doua rasă identificată este Felis Chaus sau pisica de junglă, în vreme ce a treia este Felis Serval sau servalul. Aceasta din urmă nu era răspândită și probabil că nu era autohtonă, fiind importată din Nubia (astăzi, pe teritoriul Sudanului).