Se spune că istoria se repetă, însă cele mai multe evenimente au loc o singură dată. E mai bine pentru noi, pentru că trecutul este un loc care geme de întâmplări ciudate, violente și greu de înțeles.

Unele dintre ele au avut cauze naturale, cum ar fi animalele sau, să zicem, erupțiile vulcanilor. Cele mai multe, însă, sunt provocate de natura umană, indiferent cum o numim: neatenție, prostie sau rea-voință.

Așadar, în acest articol îți prezentăm zece întâmplări ciudate care „condimentează” istoria universală și o fac mult mai interesantă.

Jocurile Olimpice sunt o competiție sportivă importantă, care astăzi se desfășoară după regulamente extrem de stricte. Însă nu a fost așa întotdeauna. În 1904, concurenții au scăpat basma curată din situații care astăzi ar fi considerate fără ieșire.

Câștigătorul maratonului din acel an a fost Fred Lorz, cu timpul de 3 ore și 13 minute. Cu toate că a trecut primul linia de sosire, lui Lorz i-a fost retrasă medalia după ce unii spectatori au văzut că acesta a parcurs o bucată de traseu cu mașina.

Lorz a primit interdicție pe viață la participarea la competițiile de atletism. Concurentul care s-a clasat pe locul doi în acea zi, Thomas Hicks, a terminat cursa la aproximativ 15 minute după Lorz.

După standardele de atunci, Hicks nu a trișat, însă în organism i-au fost depistate urme de stricnină, substanță pe care o consumase pentru un aport de energie.

Astăzi, stricnina este folosită ca pesticid și ca otravă de șobolani și păsări. Dacă un sportiv ar folosi așa ceva astăzi, ar fi descalificat din orice competiție.

În 1898, mai multe echipe de muncitori din Kenya au primit sarcina să construiască un pod de cale ferată peste râul Tsavo.

Totul a decurs normal, până când în zonă au apărut două feline (care au intrat în istorie drept Leii din Tsavo) care păreau să fi trecut pe o dietă formată exclusiv din carne de om.

Potrivit statisticilor care s-au păstrat până astăzi, leii au omorât 135 de muncitori. Regimul de teroare al animalelor a luat sfârșit când un militar, John Henry Patterson, a decis că trebuie făcut ceva și a împușcat ambele animale.

Patterson a vândut leii unui muzeu din Chicago, SUA, pentru o sumă frumușică: 5.000 de dolari. Astăzi, cei doi lei împăiați pot fi admirați în colecția muzeului.

Attila Hunul este cunoscut pentru multe lucruri, însă compasiunea nu se numără printre ele. A fost numit Biciul lui Dumnezeu pentru un motiv bine întemeiat.

Cu toate acestea, a existat o situație când a dat curs unei „cereri de îndurare”. În anul 452, pe când hoardele sale înaintau prin Germania, Grecia și Macedonia, Attila Hunul s-a întâlnit cu venerabilul Papa Leon I.

Acesta l-a rugat cu stăruință să aibă milă și îndurare. Attila a fost atât de impresionat de discursul Papei, încât a ordonat hoardelor sale să se retragă de la porțile Romei fără să mai supună orașul la teroarea prin care cucerise alte localități.

Simeon Stâlpnicul a fost un călugăr respins de comunitatea sa religioasă pentru că era excesiv de auster. Chiar și așa, fostul păstor, cunoscut pentru hărnicie și devotament, era foarte popular printre oamenii aflați în căutare de miracole.

După o vreme, Simeon a devenit atât de stânjenit de rugămințile credincioșilor care îi cereau să înfăptuiască miracole, încât a hotărât să își petreacă viața cocoțat în vârful unui stâlp, în apropiere de orașul Alep, din Siria.

Stâlpul avea inițial aproape doi metri, iar mai târziu a fost prelungit cu încă 13 metri. Adepții lui Simeon Stâlpnicul îi ofereau călugărului hrană și apă, pe care le cărau până în vârful stâlpului urcându-se pe o scară.

S-ar putea spune că Simeon a trăit cu adevărat la înălțimea așteptărilor enoriașilor, întrucât stâlpul său a ajuns astăzi un cunoscut loc de pelerinaj.

Părinții de pe întreg teritoriul USA au găsit o „portiță” după ce au realizat că ar putea folosi serviciile de coletărie ca să își trimită copiii pachet la rude, fără să fie nevoiți să-i însoțească pe drum.

Totuși, copiii nu erau împachetați în colete, ci erau dați în responsabilitatea unui angajat al poștei, care îi însoțea până la destinație. Chiar dacă în 1914 directorul Poștei Americane a decretat că oamenii nu pot fi expediați ca pachetele, acest obicei a luat sfârșit abia peste câțiva ani.

Nemulțumirea față de clasa politică nu este ceva nou. De obicei, cetățenii nemulțumiți organizează proteste, unele dintre ele lăsându-se și cu acte de violență.

Totuși, în Praga secolului XV, resentimentele față de clasa politică erau exprimate mult mai direct. La acea vreme, praghezii erau extrem de nemulțumiți de Biserica Catolică.

Mână în mână cu politicienii, clericii adunaseră averi impresionante, în timp ce majoritatea se zbătea în sărăcie. Din acest motiv, mulți au abandonat catolicismul și s-au alăturat mișcării husite.

Husiții, în frunte cu preotul Jan Zelivsky, au început un protest masiv împotriva bisericii și a clasei politice. Totul a fost ținut sub control până când Zelivsky a fost lovit în cap cu o piatră. Apoi, s-a dezlănțuit infernul.

Mulțimea furioasă a pătruns cu forța în primărie, unde se aflau Bürgermeister-ul (conducătorul orașului), judecătorul și 15 consilieri locali. Oficialii nu au avut nicio șansă în fața cetățenilor nervoși, care i-au aruncat pe fereastră.

De pe lista cu întâmplări ciudate nu poate lipsi povestea lui Ludger Sylbaris, un deținut norocos, care a scăpat nevătămat dintr-un dezastru natural de proporții. În mai 1902, vulcanul Pelee, din Insula Martinica, a erupt cu o forță incredibilă.

Erupția cauzat un tsunami uriaș, care a inundat orașul Saint-Pierre. Mai mult, unul dintre pereții laterali ai vulcanului s-a prăbușit, eliberând noroi și apă fierbinte peste fermele de zahăr și îngropând oamenii de vii.

Erupția din Martinica a făcut cele mai multe victime dintre toate erupțiile din secolul XX, cu un total de 29.000 de morți. Tocmai de aceea, povestea lui Ludger Sylbaris este cu atât mai impresionantă.

Sylbaris a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai calamității, fiind salvat de ceva neașteptat. Cu o seară înainte, bărbatul s-a luat la bătaie cu un alt localnic și a ajuns la poliție.

Aici, a fost închis într-o celulă neventilată, fără ferestre, pe jumătate îngropată în pământ. Faptul că a fost închis l-a scăpat pe Sylbaris de la moarte.

Bărbatul a suferit arsuri și alte răni, dar a reușit să scape cu viață, spre deosebire de ceilalți concetățeni ai lui.

În 1967, inginerul italian Giorgio Rosa s-a apucat de un proiect ambițios. Lângă coasta provinciei Rimini, din Italia, Rosa a construit o platformă de 400 de metri pătrați, care se sprijinea pe nouă piloni.

Doar că, spre deosebire de alte platforme, aceasta nu avea să servească la extracția petrolului sau a gazelor naturale. Giorgio Rosa și-a denumit platforma „Republica Insulei Rosa”, iar pe ea a construit mai multe spații comerciale, inclusiv un restaurant, un bar, un club de noapte și un magazin de suveniruri.

Mai mult, republica autoproclamată (care, dacă ar fi rezistat, ar fi fost una dintre cele mai mici țări din lume) emitea propriile timbre și avea propria monedă. Dar autoritățile nu au fost prea încântate de planul lui Rosa, suspectându-l de evaziune fiscală.

Din această cauză, au trimis armata să rezolve problema, iar platforma a fost aruncată în aer.

Atunci când întâlnesc un obstacol, mulți renunță. Nu este, însă, cazul americanului Larry Walters, care și-a câștigat un binemeritat loc pe lista cu întâmplări ciudate.

Walters era șofer de camion. În tinerețe, bărbatul visase să se înroleze în Aviația Americană, dar a fost respins din cauza unor probleme de vedere.

Asta nu i-a potolit dorința de a zbura, iar în iulie 1982 Walters a găsit o metodă inedită de a-și îndeplini visul. A cumpărat 42 de baloane meteorologice și le-a legat de șezlongul din grădină.

Ca să controleze viteza de coborâre, a luat cu el o pușcă, pentru a sparge baloanele rând pe rând. Apoi, s-a urcat la „manșă”, iar șezlongul a început să se ridice.

Surprinzător, aparatul de zbor a reușit să urce până la aproape 5.000 de metri. Pentru a coborî, Walters a început să tragă în baloane. A spart câteva, dar din neatenție a scăpat pușca și a rămas în aer.

Din fericire, scaunul s-a încurcat în niște fire electrice, iar Walters a reușit să aterizeze în siguranță. Din cauza incidentului, un cartier din Los Angeles a rămas fără curent electric, iar bărbatul s-a ales cu o amendă de 1.500 de dolari.

În Imperiul Bizantin, întrecerile de care de luptă erau la mare modă. La acea vreme, în imperiu existau patru echipe care participau la astfel de întreceri, fiecare având o culoare: albastru, verde, roșu și alb.

Afilierea la o echipă sau alta ducea adesea la conflicte politice și sociale. Spre exemplu, împăratul Iustinian I s-a afiliat echipei albastre, iar această afiliere avea să ducă la un eveniment sângeros.

În anul 532, pe când Iustinian se afla în public la o astfel de întrecere, a izbucnit o revoltă. Câțiva senatori, aflați și ei la arenă, au încercat să profite de ocazieca să pună mâna pe putere.

Revolta s-a transformat repede într-un conflict armat între cele două tabere, iar 30.000 de oameni au murit în confruntările care au urmat. În cele din urmă, însă, Iustinian a reușit să-și păstreze tronul.

Evenimentul a rămas cunoscut în istorie cu numele de Revoltele de la Nika.