fbpx

Leii din Tsavo, prădătorii care mâncau muncitori de la căile ferate din Kenya

În 1898, muncitorii la calea ferată din Tsavo, Kenya, au fost terorizați de doi lei care mâncau oameni. De-a lungul unei perioade de teroare de zece luni, leii au ucis cel puțin 28 de persoane.

Totul a luat sfârșit în luna decembrie a acelui a, când un ofițer britanic, John Patterson, a reușit să ucidă cei doi prădători feroce. Întreaga poveste a fost imortalizată în trei filme de la Hollywood, cel mai recent fiind „Fantoma și întunericul”.

Primul leu ucis de Patterson. Foto: Wikimedia

Însă, în ciuda celebrității acestor lei, nimeni nu știe cu siguranță câți oameni au ucis. Compania Căilor Ferate din Uganda (care extindea liniile prin Kenya) spunea că 28, în vreme ce Patterson susținea că au fost 135 de victime, potrivit Wikipedia.

Ambele părți aveau motive întemeiate să mintă, minimalizând sau exagerând numărul victimelor de dragul reputației. Însă Justin Yeake, cercetător la Universitatea din California, s-a decis să afle adevărul mergând direct la sursă: rămășițele animalelor, expuse azi la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago.

Studiind compoziția chimică a părului și oaselor leilor, Yeake a estimat că prădătorii africani uciseseră în jur de 35 de oameni, marja reală situându-se între 4 și 72. În orice caz, e clar că cifrele lui Patterson au fost cu mult exagerate.

Yeake a luat mostre din colagenul oaselor leilor și din keratina firelor de păr, și a măsurat proporția de izotopi de carbon și de hidrogen. Această metodă poate furniza date despre meniul leilor – nivelul de colagen din oase crește încet și reflectă obiceiurile alimentare ale leului de-a lungul vieții sale.

Leii din Tsavo sunt expuși la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago, Statele Unite ale Americii. Foto: Wikimedia

Keratina din firele de păr care cresc repede arată care a fost dieta animalului în ultimele trei luni. Yeake a comparat cantitățile obținute cu cele ale leilor care trăiesc astăzi în Tsavo.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Apoi, le-a comparat cu datele obținute de la mai multe animale, inclusiv girafe, antilope kudu și impala, zebre, bizoni și oameni. Mostrele umane fuseseră colectate din rămășițe de către antropologul Louis Leakey în timpul Expediției Arheologice Est-Africane din 1929.

Rezultatele au arătat că dieta leilor moderni din Tsavo este alcătuită aproape în întregime din erbivore cum ar fi zebra, antilopa de apă și bizonul. Leii care mâncaseră oameni erau diferiți. Yeake a calculat că unul dintre ei mâncase în jur de 11 oameni de-a lungul unei perioade de nouă luni.

Partenerul acestui leu și-a schimbat dieta în mod dramatic, trecând la una compusă din animale migratoare (girafe, kudu și altele) și oameni. Până la sosirea iernii, o treime din aportul său alimentar era format din oamenii pe care îi vâna.

Al doilea leu mâncător de oameni. Foto: Wikimedia

Acesta a fost animalul care a creat cele mai multe victime printre muncitori. Yeake estimează că a ucis în jur de 24 de oameni, stabilind numărul total de victime la 35.

Desigur, este vorba doar de niște estimări. Cooperarea dintre cei doi masculi era uimitoare: fiecare era specializat pe o pradă diferită și gusturile lor au devenit și mai diferite odată cu trecerea timpului.

Și totuși, se expuneau adeseori la pericole pentru a ucide animale pe care numai unul dintre ei le consuma. Acest tip de comportament nu a mai fost întâlnit nici înainte, nici după aceea.

Probabil că, lucrând împreună, cele două animale puteau ucide pradă animală și oameni, astfel încât să se hrănească amândoi. În momentul de față, pur și simplu nu se știe.

Craniile leilor din Tsavo, expuse la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago. Foto: Wikimedia

Nu este clar nici motivul pentru care leii au început să mănânce oameni. Yeake are două teorii. În primul rând, leul care a ucis cei mai mulți oameni suferea de boli grave, inclusiv la craniu și la dinți, avea fălcile prost aliniate și un dinte fracturat.

Nu era tocmai un „rege” al animalelor, iar aceste date sprijină teoria conform căreia felinele mari atacă oamenii atunci când sunt bolnave sau au un handicap.

Incidentele din Tsavo s-au petrecut pe un fundal de schimbări climatice profunde. Populația de elefanți scăzuse foarte mult și, prin urmare, pădurile se extindeau și animalele care pășteau în savană erau alungate.

Turmele care au rămas au fost rărite și mai mult de o secetă care a durat 13 ani și de două epidemii, în 1889 și 1898. Dar, tocmai când numărul de animale a scăzut, iar leii au început „să facă foamea”, în regiune a apărut o nouă pradă: oamenii care aveau însărcinarea de a construi calea ferată.

Restul e istorie.


Ți s-a părut interesant? Citește și:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

  • In poze sunt femele nu masculi, cum scrie in articol

  • >