Orașul antic Sagalassos, situat în sud-vestul Turciei, în regiunea antică Pisidia din Asia Mică, a fost scena descoperirii unei practici de înmormântare romană surprinzătoare: un mormânt plin de cuie îndoite intenționat și sigilate cu grijă sub un zid de cărămidă acoperit cu un strat de var.

Echipa de arheologi de la Universitatea Catolică din Louvain (Belgia), care a făcut descoperirea, a descris înmormântarea ca fiind „atipică”. După un studiu amănunțit, aceștia au publicat rezultatele cercetării lor în revista științifică Antiquity.

În articolul lor, arheologii belgieni afirmă că, datorită caracteristicilor sale, ar putea fi vorba de un tip de înmormântare „magică”, menită să împiedice contactul celor vii cu „morții neliniștiți” sau, cu alte cuvinte, cu „strigoii”.

Apărat de morți?

Dispărut în secolul al VII-lea în urma unui cutremur violent, Sagalassos a fost complet îngropat sub straturi grele de materiale care, împreună cu vegetația care creștea pe versanți, au lăsat orașul sigilat pentru posteritate.

Sagalassos a fost cucerit de Alexandru cel Mare în anul 333 î.Hr., iar după moartea cuceritorului macedonean a devenit parte a teritoriilor dominate de succesorii săi, suferind o elenizare rapidă.

În epoca romană, a devenit capitala Pisidiei, iar în secolele I și II a cunoscut un adevărat avânt. Și tocmai în timpul ocupației romane, între anii 100 și 150, un bărbat a cărui identitate nu este cunoscută a fost îngropat în acest mod neobișnuit și destul de surprinzător.

De fapt, cel mai surprinzător lucru la această înmormântare, potrivit cercetătorilor, este că lângă rugul funerar au găsit în jur de 41 de cuie îndoite și răsucite, 24 de cărămizi așezate meticulos și un strat gros de var care acoperea totul.

„Mormântul a fost sigilat, nu în două, ci în trei moduri diferite, ceea ce poate fi înțeles ca o încercare de a proteja pe cei vii de cei morți, sau invers”, spune Johan Claeys, arheolog la Universitatea Catolică din Leuven și autorul principal al studiului.

Un ritual funerar ciudat

În mod normal, incinerările din epoca romană presupuneau colectarea cenușii și a fragmentelor de oase care nu fuseseră arse și plasarea lor într-o urnă, care era apoi îngropată într-un mormânt sau mausoleu. La Sagalassos, însă, nu a existat nicio manipulare intenționată a oaselor în timpul sau după incinerare.

Cu toate acestea, alături de rămășițe au fost găsite elementele tipice ale unei înmormântări romane: un „obolus al lui Charon” (o monedă destinată plății plutașului care îl ajuta pe defunct să traverseze râul infernului pentru călătoria în lumea subterană), sticle de parfum, recipiente pentru mâncare, un giulgiu și un tip de sicriu folosit pentru a transporta decedatul la locul de odihnă finală.

Fragmentele de oase din mormânt au fost studiate de experți și, deși nu au fost găsite în ele urme de traume sau boli, Claeys crede că această înmormântare a fost realizată în acest mod special pentru a contracara o moarte poate neobișnuită.

Prezența cuielor i-a făcut pe cercetători să creadă că acest tip de practică ar putea fi legat de magie, deoarece riturile funerare romane urmăreau să protejeze decedatul în viața de apoi și, de asemenea, să împiedice morții să le facă rău celor vii.

„Morții neliniștiți”

Primul scop al anticilor era de a împiedica așa-numiții „morți neliniștiți” să facă rău cuiva. Dar cine sau ce erau „morții neliniștiți”?

Autorii studiului explică faptul că aceștia erau cei care au avut o moarte prematură sau violentă, sau cei decedați care nu au fost îngropați.

Pe de altă parte, poziția cuielor în mormânt ar indica faptul că acestea au fost aranjate în acest mod special pentru a forma un fel de „barieră magică” eficientă în protejarea celor vii de orice rău.

„Se pare că în acest caz au fost respectate majoritatea riturilor asociate unei înmormântări normative, protejând în același timp comunitatea de orice posibil rău care ar putea fi cauzat de „morții neliniștiți”, folosind cuie, cărămizi și var. Indiferent dacă cauza morții a fost traumatică, misterioasă sau rezultatul unei boli contagioase sau al unei pedepse, combinația tuturor acestor elemente implică o teamă din partea celor vii că defunctul se va întoarce și le va face rău”, conchide arheologul.