Mao Zedong, unul dintre fondatorii Republicii Populare Chineze, este deținătorul unor recorduri sinistre. În intervalul în care a fost secretar al Partidului Comunist Chinez, țara sa a atins un nivel de mortalitate nemaiîntâlnit în istorie.
Se estimează că până la 70 de milioane de oameni au fost uciși prin execuții, epurări și muncă silnică.
Mao a dezvoltat un cult al personalității în cadrul căruia imaginea lui era venerată, cărțile cu citate din spusele lui erau produse în masă, în vreme ce el însuși era numit „Marele Conducător, Secretarul Mao”.
Se știe mai puțin că Mao a fost responsabil de niște politici foarte ciudate și deosebit de nocive și că avea un comportament șocant în viața privată, după cum vei vedea citind în continuare.
Mao Zedong l-a primit pe Nikita Hrușciov într-o piscină în vizită de stat
Când liderul sovietic Nikita Hrușciov a făcut o vizită de stat în China, în 1958, Mao a organizat întâlnirea în piscina sa, fiindcă fusese informat că Hrușciov nu știa să înoate.
Mao a făcut asta deoarece credea că sovieticii îi arătaseră o lipsă de respect atunci când a vizitat Moscova, în 1949. Smithsonian Magazine amintește că, în timpul vizitei la Moscova, Mao se aștepta să fie tratat ca oaspete de onoare.
De aceea, s-a simțit insultat când a fost tratat ca un oaspete de rând, precum ceilalți lideri politici invitați să sărbătorească cea de-a 70-a aniversare a lui Iosif Stalin.
De exemplu, i s-a permis doar o scurtă întrevedere cu liderul URSS. Așa că, atunci când Hrușciov a vizitat China, Mao s-a răzbunat prin mai multe metode.
Printre acestea s-a numărat găzduirea lui Hrușciov într-un hotel vechi, fără aer condiționat, și fumatul exagerat în timpul întâlnirilor, fiindcă Hrușciov detesta acest obicei.
Când Mao Zedong a insistat ca întâlnirea să aibă loc în piscina sa, Hrușciov a rămas în zona mai puțin adâncă, în timp ce liderul chinez făcea ture de bazin.
Apoi, Mao i-a sugerat lui Hrușciov să i se alăture în zona adâncă a piscinei, punându-i la dispoziție o saltea plutitoare. Ceilalți participanți la întrevedere au relatat ulterior că Hrușciov se chinuia să rămână pe linia de plutire.
În memoriile sale, Hrușciov a încercat să atenueze incidentul umilitor, scriind că „sigur că nu puteam concura cu el când era vorba de înot pe distanțe lungi” și că „în cea mai mare parte a timpului, zăceam ca niște foci pe nisipul cald sau pe pătură și vorbeam”.
Însă mai târziu, într-un discurs adresat artiștilor și scriitorilor, Hrușciov a fost ceva mai sincer.
„Între noi fie vorba, eu mai mult țopăi atunci când înot. Nu sunt prea priceput. Și Mao înota, dându-se în spectacol, în timp ce își expunea opiniile politice. Era felul lui de a se pune într-o poziție avantajoasă”, avea să-și amintească liderul URSS.
I-a invitat pe toți să-l critice, ca să știe pe cine să aresteze
În 1956, Mao Zedong a lansat „Campania celor 100 de Flori”, încurajând cetățenii să-și exprime liber criticile la adresa politicii naționale.
Însă a folosit această ocazie pentru a transforma în ținte adversarii regimului său și pentru a-i trimite în lagăre de muncă silnică.
Mao Zedong declarase că „politica de a lăsa o sută de flori să înflorească și o sută de școli de gândire să se întreacă are scopul de a promova înflorirea artelor și progresul științei” și că „critica adusă birocrației obligă guvernul să devină mai bun”.
În primăvara lui 1957, milioane de scrisori au fost trimise către biroul liderului și către alte autorități. De asemenea, cetățenii și-au făcut auzite criticile prin reviste, postere și marșuri.
Câteva dintre principalele plângeri erau legate de standardul de viață scăzut, corupția din guvern și privilegiile nedrepte de care se bucurau membrii de partid.
Istoricii încă dezbat dacă Mao a avut de gând de la început să pedepsească criticii regimului sau dacă abia mai târziu s-a hotărât să profite de ocazie.
Însă, oricum ar fi, rezultatul a fost același: cetățenii au devenit ulterior reticenți în a critica public guvernul sau pe Mao.
Cum să omori 45 de milioane de oameni prin înfometare? Știe Mao!
În 1958, Mao Zedong a introdus „Campania celor Patru Molime”, în care a ordonat exterminarea șobolanilor, muștelor, țânțarilor și vrăbiilor.
Însă uciderea vrăbiilor a dus la o explozie a numărului de lăcuste, ceea ce a contribuit la ceea ce a intrat în istorie drept „Marea Foamete din China”.
Potrivit unor estimări, aproximativ 45 de milioane (guvernul chinez a contabilizat doar 15 milioane) de oameni au murit de foame din această cauză. Vrăbiile au devenit ținta principală a campaniei deoarece aceste păsări consumă în principal grăunțe și fructe.
De aceea, se credea că uciderea vrăbiilor va îmbunătăți producția agricolă. Însă planul a neglijat să țină cont de faptul că vrăbiile consumau și insecte.
Exterminarea vrăbiilor a avut drept rezultat recolte foarte slabe de orez, întrucât insectele au devorat cerealele. După ce greșeala a devenit evidentă, vrăbiile au fost scoase de pe lista neagră și înlocuite cu ploșnițele, însă răul fusese deja făcut.
Pentru refacerea populației de vrăbii, China a importat 250.000 de exemplare din URSS.
„Femei, fiți mândre că Mao Zedong v-a dat o boală venerică!”
În 1996, fostul medic al lui Mao a publicat o biografie intitulată „Viața privată a Secretarului Mao”.
În carte, doctorul Li Zhisui a scris că Mao a infectat mai multe femei cu boala trichomonas vaginalis, și că „boala transmisă de Mao trebuia să fie considerată o medalie de onoare, mărturie a relațiilor apropiate cu Secretarul.”
Potrivit New York Times, când doctorul i-a sugerat lui Mao să ia antibiotice pentru a-și proteja partenerele sexuale, Mao a răspuns: „Dacă mie nu îmi face rău, atunci nu contează. De ce te agiți așa de tare?”
Mao Zedong susținea că trebuia să se culce cu multe femei ca să trăiască mai mult
Un alt amănunt revelat în cartea lui Zhisui este că, în ultimii ani ai vieții, Mao a devenit un adept al practicilor sexuale taoiste, fiindcă acestea se îmbinau perfect cu apetitul său sexual.
Mao susținea că, pentru a-și ajuta „forța yang” (adică esența masculină și sursa puterii și a longevității), aflată în declin, avea nevoie de „apele forței yin” (adică de secrețiile vaginale).
