Era un om deosebit de șarmant, un manipulator înnăscut, cu o prezență de spirit nemaiîntâlnită. Este vorba despre Victor Lustig, bărbatul care a dus o viață demnă de film și a reușit escrocheria secolului XX: a vândut Turnul Eiffel.
Victor Lustig era un nume binecunoscut în lume la începutul secolului trecut. Descris drept „personaj de poveste” în presa vremii, Lustig era faimos pentru viața luxoasă pe care o ducea.
Într-adevăr, chiar nu era un om obișnuit. De-a lungul vieții, a comis cu un extraordinar talent numeroase escrocherii, păcălindu-i chiar și pe cei mai vigilenți.
Dar adevărata operă a lui Lustig a fost un act de o uimitoare îndrăzneală: a reușit să vândă Turnul Eiffel.
Începuturi învăluite în mister
Despre Lustig nu se știe nici acum mare lucru. În interviurile pe care le-a dat din închisoare, bărbatul afirma că s-a născut pe 4 ianuarie 1890 în pe teritoriul de astăzi al Cehiei, în orașul Hostinne (în germană, Arnau).
Însă, în urma verificărilor făcute ulterior la oficiul de stare civilă din Hostinne, nu a fost găsit niciun copil cu numele de Victor Lustig. Din câte se știe, bărbatul provenea dintr-o familie săracă și a fost pasionat de trucuri încă de la o vârstă fragedă.
Talentul său era dublat de un șarm irezistibil, o inteligență deosebită și o extraordinară capacitate de manipulare. De asemenea, Lustig vorbea fluent mai multe limbi străine.
Lustig era un personaj atât de șarmant încât chiar și ziariștii de la New York Times s-au văzut nevoiți să-i laude talentul.
„Nu era genul umil. În loc să fie teatral, era întotdeauna rezervat și demn. Se comporta ca un nobil”, scria prestigiosul cotidian.
Marea păcăleală cu Turnul Eiffel
După ce s-a plictisit de escrocherii mărunte, Lustig s-a decis să dea lovitura. De această dată, marea provocare era să facă bani vânzând ceva ce nu-i aparținea: Turnul Eiffel.
Ideea i-a venit după ce a citit un articol în care autoritățile pariziene se plângeau de costul imens al întreținerii turnului.
Lustig a trecut imediat la treabă: a angajat un falsificator, care i-a confecționat mai multe documente cu antetul guvernului francez.
Apoi, a invitat la o întâlnire șase oameni bogați care făceau afaceri cu fier vechi, pentru a discuta o eventuală tranzacție. La întâlnire, Lustig s-a recomandat drept oficial guvernamental.
Le-a explicat oamenilor de afaceri că guvernul francez intenționează să vândă Turnul Eiffel din cauza costurilor de întreținere ridicate. Desigur, le-a cerut acestora să păstreze secretul cu privire la negocieri, până la finalizarea tranzacției.
Mai mult, pentru a crea impresia de veridicitate, Lustig i-a dus pe investitori chiar și într-o inspecție la Turnul Eiffel și a cerut oferte de la fiecare.
Escrocul știa deja că va accepta oferta lui Andre Poisson, un om cu ambiții, care dorea să pătrundă în lumea marilor afaceri.
Totuși, soția lui Poisson era suspicioasă, întrebându-se cine e acest oficial guvernamental, de ce totul era secret și, mai ales, de ce tranzacția trebuia încheiată atât de repede. Pentru a o liniști, Lustig a organizat o nouă întâlnire, în care a „mărturisit”.
Ca oficial guvernamental, spunea Lustig, nu câștiga suficient și avea nevoie de bani. Așadar, afacerea trebuia să fie secretă. Poisson a înțeles imediat: avea de-a face cu un oficial care îi cerea mită.
Pentru a nu rata tranzacția, omul de afaceri i-a dat lui Lustig și o sumă de bani drept mită. Lustig a încasat și banii ceruți pentru Turnul Eiffel, și mita și s-a făcut nevăzut.
Surprinzător, nu s-a întâmplat nimic după aceea. După ce și-a dat seama că fusese înșelat, lui Poisson i-a fost atât de rușine, încât nu a raportat cazul la poliție.
Prea încrezător în forțele sale după acest succes, Lustig a făcut o greșeală fatală. O lună mai târziu, s-a întors la Paris și a încercat din nou aceeași tactică.
De data aceasta, însă, unul dintre potențialii cumpărători a realizat că este o înșelătorie și a anunțat poliția. Totuși, Lustig a fost norocos și a doua oară și a reușit să fugă în SUA înainte de a fi arestat.
„Cutia românească”
Pe lângă vânzarea Turnului Eiffel, o altă înșelătorie faimoasă a lui Lustig a fost „Cutia românească”. Potrivit afirmațiilor bărbatului, cutia din lemn de cedru confecționa bani utilizând un sistem pe bază de radiu.
Lustig le spunea potențialilor „clienți” că, dacă vor introduce două bancnote de 100 de dolari în cutie, din ea va ieși câte o bancnotă de 100 de dolari la fiecare șase ore.
Vrăjiți de posibilitatea de a se îmbogăți, sute de oameni au cumpărat cutia, la prețuri de peste 30.000 de dolari. În următoarele doisprezece ore, cutia producea două bancnote de 100 de dolari (cele introduse anterior chiar de victimă).
Apoi, tot ce mai ieșea din ea era hârtie albă. Bineînțeles, pe când victimele își dădeau seama că au fost escrocate, Lustig era dispărut de mult.
Wow, ăsta precis era român!