În 1977, când Lal Bihari, fermier din statul indian Uttar Pradesh, a încercat să obțină un împrumut bancar, a descoperit cu stupoare că era „mort” de aproape un an.
Unchiul său mituise un lekpal (funcționar mărunt) pentru a-l înscrie în registrul persoanelor decedate, ca să obțină dreptul de proprietate asupra terenurilor lui Bihari.
Bihari a fost declarat oficial mort vreme de aproape două decenii. Pentru a-și recăpăta identitatea, a trebuit să lupte în instanță și, în cele din urmă, după 18 ani de procese, justiția i-a redat viața… pe hârtie.
Ani la rând, Bihari a încercat să atragă atenția mass-media asupra absurdității situației sale. A ajuns chiar să-și organizeze propria înmormântare. În 1980, și-a adăugat la nume cuvântul „mritak” („mort”) și a început să semneze scrisorile ca „Lal Bihari Mritak”.
Oricât de bizară părea situația, Bihari a descoperit că existau alte câteva sute persoane în situații similare, fiind oficial decedate prin „bunăvoința” funcționarilor corupți.
În cele mai multe cazuri, lăcomia i-a făcut pe membrii familiilor „morților” să-și declare rudele decedate, astfel încât să le dobândească averile.
Lal Bihari a format împreună cu aceste victime Mritak Sangh (Asociația Morților). El și ceilalți membri ai asociației au fost în pericol de a fi uciși realmente de cei care le-au furat astfel proprietățile, din teama de a fi deferiți justiției.
În 1994, Lal Bihari a reușit să își anuleze moartea, după o lungă luptă în justiție. În 2003, Bihari a fost distins cu „Premiul Ig Nobel pentru Pace”, pentru activitățile sale „post-mortem”.
Între timp, a reușit să readucă la viață – din punct de vedere juridic – mai mulți membri ai Asociației Morților. Astăzi, Bihari continuă să ajute oameni aflați în situații similare, iar asociația sa are sute de membri în toată India.
