Descoperiri misterioase care nu pot fi explicate

Istoria este martora multor descoperiri misterioase și uluitoare. Sute de artefacte ne pun pe gânduri și ne forțează să ne revizuim convingerile despre trecut.

Aceste descoperiri misterioase sunt întotdeauna însoțite de controverse, pentru că lumea academică este foarte selectivă atunci când stabilește ce anume reprezintă fapt dovedit științific și ce este farsă.

Descoperirile prezentate în continuare vorbesc despre civilizații antice misterioase sau despre cunoștințe științifice inexplicabile pentru vremea lor. Toate constituie provocări la adresa teoriilor convenționale despre apariția omului pe Pământ și a multor credințe religioase.

La final textului am inclus un videoclip ce rezumă informațiile din acest articol.

În centrul Turciei, în regiunea numită Valea Frigiană, marcaje misterioase ce par a fi urmele adânci ale unor roți sau șenile de vehicule grele se întind, săpate în piatră, pe zeci de kilometri.

Nimeni nu știe cum au apărut aceste curioase șanțuri paralele care se întretaie pe dealurile pietroase, dar locul pare să fi fost explorat în vremuri imemoriale de vehicule care au străbătut toată zona în lung și în lat.

În timpul unui studiu pe care l-a efectuat la fața locului în 2014, geologul rus Aleksandr Koltîpin a devenit convins că urmele din Turcia au fost create în urmă cu 12 sau 14 milioane de ani.

Potrivit lui Koltîpin, Pământul a mai fost locuit de o civilizație avansată, în prezent necunoscută, ale cărei vehicule grele au lăsat în solul moale și umed în Valea Frigiană urme adânci, care ulterior s-au pietrificat.

Koltîpin este de părere că aceste urme au făcut parte dintr-o rețea de drumuri care se întindea de-a lungul Mării Mediterane, în urmă cu milioane de ani. De altfel, șanțuri similare au fost descoperite și în Italia, Franța, Malta, Kazahstan și chiar în America de Nord.

Expediția condusă de Aleksandr Koltîpin în 2014 a fost prima misiune de cercetare în amănunt a acestor misterioase vestigii din Turcia.

Nu este de mirare că arheologii se feresc să discute despre acest subiect, deoarece ar putea răsturna toate teoriile convenționale cu privire la istoria și originile rasei umane.

Teoria pe care cei mai mulți arheologi o susțin este că urmele au fost făcute în Antichitate de care trase de animale.

Dar ipoteza aceasta nu se susține, deoarece în sol nu s-a imprimat nicio urmă de animal sau de om. Sunt, oare, șanțurile pietrificate din Turcia și din alte zone ale lumii, întinse pe zeci de kilometri, urme de roți sau de șenile de vehicule grele, făcute în urmă cu milioane de ani?

Cercetările geologice efectuate de Aleksandr Koltîpin arată că șanțurile perfect paralele au fost formate în perioada Miocenului. La acea vreme, caii, rinocerii și hipopotamii abia apăreau ca specii, iar de rasa umană, așa cum o știm noi acum, nici nu putea fi vorba.

Potrivit teoriei convenționale a originii omului, Homo Sapiens a apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ patru sute de mii de ani, la o distanță de milioane de ani după ființele care au lăsat urmele fosilizate din Turcia.

Cine au fost creatorii acestor șanțuri și cum anume au făcut urmele? Probabil nu vom afla niciodată. Este cert, însă, că această descoperire are potențialul să împingă limita istoriei mult înapoi în negura timpului.

Există un loc în Africa unde, în urmă cu două miliarde de ani, s-au produs reacții nucleare în lanț în mod inexplicabil. Ce ar putea căuta un astfel de loc pe orice listă de descoperiri misterioase?

Este vorba despre reactorul nuclear fosilizat de la mina Oklo, din Gabon. Reactorul a fost descoperit în mod întâmplător în 1972, când un angajat al unei uzine nucleare a observat ceva „curios” la izotopii de uraniu din minereul pe care îl analiza.

Materialul provenea de la mina din Oklo. În mod normal, concentrația izotopului de uraniu 235 – folosit la fabricarea bombelor nucleare și a centralelor atomice – este de 0.720%. Dar mostrele de uraniu prelevate de la Oklo aveau concentrația de 0.717%.

Diferența era de 0.003%. Cifra pare infimă, dar aceasta dovedea că din mină dispăruseră nu mai puțin 200 de kilograme de uraniu.

Ca să ne facem o idee despre ce înseamnă această cantitate, trebuie să știm că bomba care a devastat Hiroshima în cel de-Al Doilea Război Mondial a creat efectul catastrofal cu doar un kilogram de uraniu din cele 63 cu care a fost dotată.

Fizicienii au intrat imediat în alertă, crezând în primă fază că cineva furase cele două sute de kilograme de material radioactiv. Și-au dat repede seama, însă, că de fapt uraniul fusese consumat în urmă cu foarte, foarte mult timp.

După cercetări amănunțite, la care au participat echipe de fizicieni din toată lumea, s-a dovedit că, în urmă cu două miliarde de ani, în străfundurile minei din Gabon a funcționat un reactor nuclear în toată regula.

Acesta a funcționat fără oprire timp de 500.000 de ani. Atât de răsunătoare a fost descoperirea, încât a fost prezentată la o conferință a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

Și mai ciudat este că cercetările ulterioare au demonstrat că acest reactor vechi de două miliarde de ani era mult mai avansat decât cele din zilele noastre.

Avea forma unei galerii subterane cu lungimea de câțiva kilometri și lățimea de 40 de metri. Mai mult, geologia locului fusese astfel alcătuită, încât a permis ca deșeurile radioactive rezultate din activitatea reactorului să fie păstrate în condiții perfecte.

Astăzi, la aproape o jumătate de secol de la această descoperire incredibilă, lucrurile sunt departe de a fi clare în privința originii reactorului.

De exemplu, s-a stabilit că, în mod cu totul inexplicabil, mineralele din mină au fost îmbogățite înainte ca reactorul să înceapă să funcționeze. Aceasta era o condiție necesară pentru ca reacția în lanț să se declanșeze și să se poată autosusține.

De asemenea, s-a descoperit că în procedeu s-a folosită apă, ceea ce a diminuat intensitatea reacției și a prevenit o explozie nucleară.

Reactorul nuclear de la Oklo are toate caracteristicile unei instalații de ultimă generație. Potrivit lui Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, apa folosită în reactoarele nucleare trebuie să fie foarte pură.

Numai că acest tip de apă nu există nicăieri în stare naturală, ea trebuie produsă în combinate specializate, pe cale artificială. Se naște, așadar, întrebarea: cine și în ce scop ar fi putut declanșa și controla o reacție nucleară în urmă cu două miliarde de ani?

Arheologul Semir Osmanagic a devenit faimos în 2006, când a descoperit ceea ce ar putea fi cele mai mari și mai vechi piramide din lume.

Piramida Soarelui și Piramida Lunii, așa cum le-a botezat Osmanagic, se găsesc în Visoko, la 20 de kilometri de Sarajevo, în Bosnia-Herțegovina.

Osmanagic a emigrat în Statele Unite ale Americii înainte de războiul de la începutul anilor ’90 și a devenit un prosper om de afaceri. Acest fapt i-a permis să își finanțeze curiozitatea despre civilizațiile antice și piramidele din diverse locuri ale lumii, pe care le-a vizitat la fața locului.

În 2006, când a revenit în Visoko pentru a-și lansa o carte, a observat formele curioase ale munților, care păreau mult prea regulate pentru a fi niște simple dealuri.

Piramidele din Bosnia par să fi fost sculptate în munte, în trepte acoperite cu plăci de beton groase de o jumătate de metru. În timp, structurile au fost acoperite pe alocuri cu un strat de pământ gros de un metru și jumătate, din care a crescut o pădure.

Socotind că la fiecare 400 de ani se depune aproximativ un centimetru de pământ, Osmanagic a ajuns la concluzia că stratul ce acoperă piramidele din Bosnia în anumite locuri are o vechime de cel puțin 12.000 de ani.

Cu toate acestea, în timpul săpăturilor, între dalele de beton ale piramidelor au fost găsite resturi organice cu o vechime uluitoare, de 24.000 de ani. Piramida Soarelui, cu înălțimea de 220 de metri, este cu 73 de metri mai înaltă decât Marea Piramidă din Egipt.

Dar capitolul descoperiri misterioase nu se termină aici. Piramida Soarelui este orientată față de Nord cu o eroare de doar 12 secunde de arc de cerc.

Aceste date sunt confirmate de Institutul Geodezic din Sarajevo, care a verificat că piramidele din Bosnia sunt aliniate aproape perfect cu punctele cardinale. Și aici, ca și în Egipt, obsesia constructorilor antici pentru precizia arhitectonică este uluitoare.

Dar structurile descoperite de Osmanagic ascund multe necunoscute în pământ. Cuprind și două labirinturi subterane suprapuse, cu coridoare lungi de câțiva kilometri, care par să ducă spre Piramida Soarelui.

Scopul acestor galerii făcute de mâna omului și în parte inundate rămâne, și el, un mister total. Tunelurile nu sunt menționate în niciun document de arhivă.

În aceste tuneluri au fost găsite mai multe pietre uriașe, cu forme ondulate și însemne necunoscute. Monoliții par aliniați după cursuri de apă subterane, iar teoria lui Osmanagic este că aceștia serveau drept instrucțiuni de utilizare a rețelei subterane.

Dintr-un motiv necunoscut, la un moment dat în istorie tunelurile au fost astupate intenționat pe jumătate, ceea ce adaugă și mai mult mister la acest puzzle gigant.

În vreme ce mai mulți cercetători străini au clasificat piramidele din Bosnia drept formațiuni geologice naturale sau o farsă bine pusă la punct, Osmanagic afirmă că piramidele și tunelurile subterane făceau parte dintr-un complex antic ce producea energie vie, ecologică.

Indiferent de teorie, un lucru este cert: tunelurile din Ravne sunt cercetate de câțiva ani, iar șansele ca acestea să dea naștere unor noi descoperiri misterioase cresc odată cu echipele de voluntari care excavează zona.

În primăvara anului 2016, o altă știre despre o  descoperire făcută la poalele Piramidelor din Bosnia avea să facă înconjurul lumii: cea mai mare sferă artificială de piatră de pe Pământ, cu diametrul de 3 metri și greutatea de 37 de tone, a fost găsită într-o pădure din apropiere.

Sfere misterioase asemănătoare mai fuseseră descoperite doar în Insula Paștelui, Costa Rica și Mexic. Alte 80 de sfere, însă mult mai mici, au fost dezgropate în pădurea din Bosnia în 1936, de o ploaie torențială.

40 de sfere s-au rostogolit pe valea unui pârâu din pădure. Dintre acestea, s-au mai păstrat până azi 18. Pe cele mai multe le-au spart localnicii, crezând că în mijlocul lor se ascunde aur. În final, s-a dovedit că erau în întregime din piatră.

Te invităm să urmărești și următorul videoclip despre toate aceste descoperiri misterioase și să te abonezi la canalul nostru de YouTube pentru mai multe filme interesante.