Sferele de piatră din Bosnia: Indicii ale unei lumi dispărute?

Sfera de piatră enormă descoperită în Bosnia-Herzegovina ar putea fi cel mai vechi obiect de acest gen realizat de mâna omului, susține arheologul bosniac Semir Osmanagic.

Găsită în 2016 într-o pădure din apropierea orașului bosniac Zavidovici, sfera de piatră are raza de aproape 1.5 metri și un conținut foarte ridicat de fier.

Osmanagic crede că acest obiect dovedește existența unei civilizații avansate care a existat în zonă acum aproape 1.500 de ani.

Sfera de piatră, vestigiu al unei civilizații pierdute?

Sfera de piatra
Foto: Euronews

Conform lui Osmanagic, citat de cotidianul The Telegraph, în regiune a existat un număr mult mai mare de asemenea sfere, dar multe au fost distruse în anii ’70.

Motivul: zvonurile conform cărora în interiorul lor ar exista aur. În prezent, doar opt astfel de sfere se mai găsesc în pădurile din apropiere de Zavidovici, incluzând-o pe cea descoperită recent.

„Avem încă o dată dovada că în acest areal a existat o civilizație avansată, care dispunea de tehnologii de mare precizie, despre care nu știm aproape nimic”, susține Osmanagic.

sfera de piatra -2
Foto: REUTERS/Dado Ruvic

Enigmatica sferă de piatră din Europa seamănă izbitor cu misterioasele sfere gigantice descoperite în anii ’30 în Costa Rica. În total, în țara din America Centrală au fost excavate 300 de astfel de sfere de piatră, unele cântărind aproape 15 tone.

Se crede că au fost create de civilizația dispărută Diquis, ceea ce i-a determinat pe arheologi să aproximeze vechimea lor tot la 1.500 de ani, la fel ca în cazul sferei descoperite în Bosnia-Herzegovina.

Sferele găsite în Costa Rica au diametrele cuprinse între câțiva centimetri și doi metri, iar multe dintre ele au fost sculptate într-o rocă numită gabro (o rocă din grupa bazaltelor), iar unele au fost finisate cu precizie uimitoare.

O rețea misterioasă de piramide

Cunoscut ca și „Indiana Jones din Bosnia”, arheologul Semir Osmanagic a devenit celebru în 2005, când a afirmat că sub mai multe dealuri din Valea Visoko, din centrul Bosniei, s-ar afla, de fapt, o serie de piramide antice (așa-numitele piramide din Bosnia) legate printr-o rețea de tuneluri subterane.

Deși afirmațiile lui au fost luate în derâdere de unii, guvernul bosniac a alocat fondurile de care Osmanagic avea nevoie pentru a realiza săpături în zonă.

Până în prezent, echipa lui Osmanagic a reușit să dezgroape mai multe tuneluri subterane, care par să fi fost create de om.

Cu toate acestea, munca lui Osmanagic este contestată de o mare parte a arheologilor convenționali. Anthony Harding, președintele Asociației Europene a Arheologilor, a descris săpăturile de la Visoko drept „o aberație”.

sfera de piatra -3
Foto: CEN/Piramidasunca

„Există, într-adevăr, niște vestigii arheologice sub acele dealuri și am auzit că ar fi medievale sau poate din vremurile romanilor. Dar speculațiile conform cărora este vorba de o structură veche de mii de ani sunt o fantezie stupidă și oricine are cunoștințe minime de arheologie sau istorie ar trebui să știe asta”, spune Harding.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu