Ascuns la 18 niveluri sub pământ în regiunea Cappadocia din Turcia, orașul antic Derinkuyu a rămas o enigmă de-a lungul istoriei. Orașul subteran a fost redescoperit întâmplător în 1963, când un bărbat care a dărâmat un zid pentru a-și renova casa a dat peste o cameră secretă.
Fără să știe, omul tocmai descoperise Derinkuyu, una dintre cele mai enigmatice așezări din istorie. Săpăturile ulterioare au scos la iveală o impresionantă rețea de tuneluri subterane care făceau legătura între biserici, școli și încăperi în care locuiau oamenii.
La Derinkuyu se puteau adăposti 20.000 de oameni
Se estimează că, în total, în orașul subteran se puteau adăposti peste 20.000 de oameni (împreună cu animalele lor) de dezastre naturale sau atacuri armate. La finalul articolului am inclus o un videoclip care surprinde foarte bine atmosfera mistică ce domnește peste Cappadocia.
Se presupune că Derinkuyu era deja complet dezvoltat în vremea Imperiului Bizantin, când a fost folosit deseori ca refugiu împotriva atacurilor musulmanilor și în timpul războaielor arabilor cu bizantinii (anii 780 – 1180).
Cam în această perioadă au apărut și majoritatea inscripțiilor grecești. Cele mai vechi referiri la Derinkuyu îi aparțin lui Xenofon, scriitor și soldat grec din Antichitate.
În lucrarea „Anabasis”, Xenofon îi menționează pe locuitori trăind în case subterane, cu încăperi suficient de mari încât să aibă loc laolaltă familii întregi cu animale vii și provizii.
Totuși, deoarece orașul a fost săpat în piatră naturală, metodele tradiționale de datare vestigiilor sunt inutile. De aceea, originea orașului subteran este necunoscută.
Așezarea dispunea și de facilități dintre cele mai diverse, precum prese pentru extragerea uleiului, grajduri, pivnițe, camere de depozitare și capele.
În Cappadocia sunt sute de orașe subterane secrete, încă nedescoperite
Harta Turciei. Cappadocia se află în centrul țării
Derinkuyu era conectat și cu alte orașe subterane prin kilometri de coridoare subterane secrete. Unele obiecte descoperite în aceste tuneluri sunt din perioada bizantină, din secolele V-X.
Arheologii sunt de părere că în Cappadocia ar putea exista sute de așezări subterane precum Derinkuyu. Până în prezent, au fost descoperite șase astfel de orașe secrete.
Derinkuyu nu este cel mai mare (probabil, nici cel mai vechi), dar este fascinant pentru că este cel mai adânc și pentru că a fost descoperit foarte recent. Cel mai mare oraș subteran, Kaymakli, a fost locuit în permanență încă de la construire.
Chiar dacă istoricii nu s-au pus încă de acord cu privire la constructorii adevărați ai Derinkuyu, multe grupuri de oameni s-au folosit de aceste galerii subterane de-a lungul timpului. Se crede că așezarea a fost extinsă în timpul perioadei bizantine.
În această perioadă, orașul a fost cunoscut sub numele de Malakopea. Primii creștini s-au ascuns în tuneluri pentru a scăpa de persecuții în timpul invaziilor musulmanilor din dinastiile Omeiadă și Abbasidă.
De-a lungul timpului, nevoia de folosi orașele subterane din Cappadocia a crescut și apoi s-a restrâns, odată cu decăderea imperiilor. Săpăturile de extindere a tunelurilor subterane s-au redus pe măsură ce populația revenea la suprafață.
În aceste perioade, orașele subterane serveau mai ales roluri de depozite subterane.
Derinkuyu avea un cimitir subteran
Derinkuyu este cel mai adânc dintre toate orașele subterane descoperite în Turcia și deschise publicului pentru vizitare. Are cel puțin 8 niveluri și atinge adâncimea de 85 de metri. Totuși, noi săpături arheologice par să indice că așezarea are, de fapt, 18 niveluri.
Tavanele galeriilor lungi de kilometri sunt înnegrite de fumul torțelor care au ars de-a lungul secolelor. Galeriile au fost săpate intenționat atât de înguste, pentru a-i forța pe eventualii invadatori să le parcurgă cu greu, unul câte unul.
Derinkuyu conținea inclusiv cimitire temporare, unde erau depozitați cei ce mureau în subteran. Ca o ironie a istoriei, cadavrele erau depozitate sub pământ în vremurile de restriște, până când puteau fi scoase la suprafață și înmormântate în siguranță.
Peste o sută de intrări în Derinkuyu sunt ascunse după tufișuri, ziduri, curți ale caselor și colibelor de pământ. Căile de acces erau blocate cu enorme uși circulare de piatră, cu diametrul de 1.5 metri, grele de cel puțin 500 de kilograme.
Ușile de piatră protejau orașul subteran de amenințările de suprafață și erau instalate astfel încât fiecare nivel putea fi sigilat individual.
Proiectanții și constructorii tunelurilor – indiferent cine au fost acești oameni – au dotat complexul cu mii de puțuri de ventilație, de mărimi diferite. Unele puțuri sunt lungi de 30 metri.
Turcia e plină de mistere, iar unele descoperiri făcute recent ar putea dovedi că aici a apărut prima civilizație umană. Iată despre ce este vorba: Gobekli Tepe, locul care nu ar trebui să existe.
