Cercetătorii în domeniul biodiversității au efectuat un studiu în timpul pandemiei pentru a determina câte animale ascunse se puteau găsi în casele oamenilor. Blocați în casă, aceștia au decis să numere creaturile care trăiesc cu ei. Inițial, au estimat că în fiecare casă ar exista în jur de 200-300 de specii.
Studiul a avut loc într-o suburbie australiană, unde casa medie avea trei camere. Cercetătorii au descoperit un număr surprinzător de animale, fiind identificate în total 1.150 de specii diferite.
Cele mai multe dintre aceste animale erau native din zonă, dar trei specii nu fuseseră înregistrate anterior în bazele de date privind biodiversitatea din Australia. Printre acestea se numărau un țânțar rar, o muscă de nisip și un vierme invaziv care avea un impact negativ asupra melcilor locali.
Studiul a luat în considerare și curțile din jurul proprietăților. Ei au găsit 13 specii diferite de țânțari, precum și molii și gărgărițe în dulapurile din bucătărie care se hrăneau cu alimente depozitate, cum ar fi făina.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, păianjeni care se hrăneau cu aceste insecte, în total fiind identificate 56 de specii de păianjeni. În curți, au fost găsite 103 specii de plante, dintre care 100 nu erau native. Cu toate acestea, cercetătorii au găsit o varietate de insecte și animale care erau native din zonă.
Printre acestea s-au numărat insecte polenizatoare precum albinele și fluturii, fiind identificate, de asemenea, un total de 10 specii de viespi și 109 specii de muște. Albinele native au fost găsite uneori dormind în florile din apropierea ferestrelor.
În categoria fluturilor și moliilor, au fost găsite 436 de specii diferite, cu dimensiuni care variau de la mărimea unei mâini până la cele abia vizibile. Studiul a arătat că proprietățile oamenilor sunt ecosisteme complexe, adesea fără ca proprietarii să știe.
Pe lângă insecte, au fost descoperite și vertebrate, rozătoarele și șerpii fiind cele mai frecvente. Au existat și mamifere mici care apăreau noaptea și care puteau trece cu ușurință neobservate.
Unele dintre aceste specii erau atât de mici încât nu puteau fi văzute fără mărire, iar altele trăiau în zone rar accesate, unde praful oferea un mediu propice pentru reproducere. Ocazional, animalele din sălbăticie își făceau loc în case fără a fi observate.
În concluzie, cercetătorii au găsit mult mai multe specii decât anticipaseră inițial, demonstrând că și mediile urbane pot avea ecosisteme complexe. Proprietățile cu curți pline de vegetație au avut tendința de a avea o diversitate mai mare de specii în comparație cu cele dominate de gazon.
Numărul de specii descoperite poate fi similar cu cel din alte locuri din lume, dar este probabil ca acestea să fie indigene în regiunile lor specifice.
