Oamenii de zăpadă nu sunt foarte populari în zonele tropicale (la urma urmei, ultimul lucru care cade pe acolo este zăpada), dar aceste „creaturi” prietenoase, care își arată mereu chipul de Crăciun, sunt preferatele adulților și copiilor din multe țări, în special din emisfera nordică.
Pe măsură ce anii au trecut, au căpătat tot mai multă popularitate în mass-media (poate că Olaf, din franciza „Frozen”, este cel mai cunoscut dintre ei), ceea ce ridică întrebarea: când a luat naștere tradiția de a crea oameni de zăpadă?
Prima mențiune a unui om de zăpadă
Detaliile despre primele mențiuni istorice despre aceste „ființe” care urăsc căldura apar în cartea „Istoria oamenilor de zăpadă”, de Bob Eckstein.
În ea, autorul menționează că primele scrieri despre aceste „ființe” datează din Evul Mediu, cea mai veche ilustrație datând din 1380.
Cu toate acestea, crearea primului om de zăpadă în forma și cu trăsăturile pe care le știm azi este puțin mai târzie.
În 1809, un bărbat și fiica sa au decis să sculpteze forme în zăpadă ca „o modalitate de a alunga spiridușii nedoriți, care erau capabili să fure cadourile de Crăciun”.
În acest fel, omul de zăpadă s-a născut ca un fel de gardian cu ochi, nas, gură, mâini, pălărie și eșarfă, ajungându-se astfel la aspectul foarte faimos în desenele animate și în filmele ce reprezintă de obicei perioada Crăciunului.
Câteva povești adaugă chiar și un aspect mai religios oamenilor de zăpadă. În primele povești, de exemplu, se spunea că din fiecare om de zăpadă topit se năștea un nou înger.
Pentru alții, cele trei bile folosite în mod tradițional pentru a compune corpul acestei ființe ar fi o reprezentare a Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt).
