Karachay este cel mai radioactiv lac de pe Pământ. Apele sale sunt extrem de iradiate, astfel că doar o oră de plajă pe malurile sale ar fi de ajuns să ucidă un om.
Lacul plin de radiații se află în sudul Munților Ural din Rusia centrală. Denumirea „Karachay” înseamnă „apă neagră” sau „pârâu negru” în limbile turcești locale, făcând aluzie la nivelurile sumbre de contaminare asociate cu apa sa, potrivit IFLScience.
Apa acestui lac a devenit șocant de radioactivă după ce a fost folosită ca depozit de deșeuri pentru Uniunea Sovietică, la începutul Războiului Rece.
Cum s-a transformat lacul Karachay în „cel mai poluat punct de pe Pământ”?
Nu departe de lac este complexul nuclear Mayak, care se întinde pe 90 de kilometri pătrați. Construit în anii 1940 pentru producția de plutoniu în cadrul proiectului bombei atomice sovietice, instalația nucleară colosală a fost parte din Chelyabinsk-65, un oraș secret care nu a apărut pe hartă până în 1989.
Stalin și generalii săi erau disperați să țină pasul cu SUA, după ce au aruncat bombe atomice la Hiroshima și Nagasaki, astfel încât construcția complexului nuclear Mayak a fost grăbită, fără să se ia în considerare cum să se elimine în mod corespunzător deșeurile. Până în 1951, nu au mai rămas decât câteva opțiuni, în afară de utilizarea lacului Karachay ca rezervor pentru a împiedica deversarea deșeurilor radioactive în râul Techa.
A fost descris drept „cel mai poluat punct de pe Pământ” de către Worldwatch Institute, reprezentând o problemă serioasă pentru ecosistemul local.
Se estimează că 500 de milioane de curie (n.r. unitate de măsură pentru radioactivitate) de nuclizi beta-radioactivi s-au deversat în lacul Karachay în anii 1950, potrivit unui raport transmis de Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Nu doar conținutul rezervorului reprezintă o problemă, dar apa radioactivă s-a infiltrat în pânza freatică și a ajuns la aproximativ 4,8 kilometri de lac.
Amploarea contaminării a devenit extrem de clară în vara anului 1967, atunci când o secetă a afectat lacul. Fundul uscat al lacului s-a transformat în praf care a fost suflat peste așezările din apropiere, aducând niveluri semnificative de radiații peste zeci de sate din apropiere.
Incidența cancerului ar fi crescut cu 21%
În anii 1990, la mult timp după ce lacul a încetat să mai fie un depozit de deșeuri, s-au înregistrat niveluri de radiații de 600 de röntgeni la doar 10 metri de marginea lacului, potrivit Consiliului pentru Apărarea Resurselor Naturale. A sta aici prea mult timp s-ar dovedi letal. Pentru context, o expunere de 100 de röntgeni este suficientă pentru a provoca boală de radiații, iar 400 de röntgeni ar ucide probabil majoritatea oamenilor în decurs de o lună de la expunere.
Atunci când existența Mayak a fost în sfârșit recunoscută în 1991, în contextul prăbușirii Uniunii Sovietice, impactul moștenirii radioactive a lacului Karachay a fost în sfârșit dezvăluit. Incidența cancerului ar fi crescut cu 21% în rândul persoanelor care locuiau în zona locală, alături de o creștere de 25% a malformațiilor congenitale și de o creștere de 41% a leucemiei.
Din fericire, un proiect de 263 de milioane de dolari, de curățare a deșeurilor, a avut oarece succes în ultimii ani. În 2016, Nuclear Engineering International a raportat că Lacul Karachay a fost umplut cu pământ, piatră și blocuri de beton specializat. Monitorizarea în primele zece luni de la izolarea lacului a arătat „o reducere clară a depunerilor de radioizotopi la suprafață”, în timp ce nivelul apelor subterane este „în limitele normalului și nu prezintă niciun motiv de îngrijorare”.
Agenția de Energie Atomică Internațională a concluzionat într-un raport că, „dacă Lacul Karachay ar dispărea pentru totdeauna de pe Pământ, problemele ar rămâne”.
