Pentru români, Nicolae Ceaușescu nu are nevoie de introducere. Omul care a condus România cu mână de fier între iulie 1965 și decembrie 1989 – întâi ca secretar general al Partidului Comunist Român, iar apoi ca șef de stat – și-a construit un cult al personalității fără precedent în istoria țării noastre.

Regimul lui Nicolae Ceaușescu a devenit, în memoria multor români, sinonim cu foamea, întunericul și lipsa libertăților individuale, însă pentru o minoritate selectă (activiști PCR, membri ai Securității și alte câteva categorii sociale) a adus privilegii.

Până la căderea regimului comunist, foarte puțini au știut ce se întâmpla în viața familiei Ceaușescu, „în spatele ușilor închise”. Totuși, cele trei decenii trecute de la Revoluție, mărturiile celor implicați direct în deciziile politice, documentele și imaginile de arhivă ne permit astăzi o mai bună înțelegere a lucrurilor.

Așadar, în acest articol trecem în revistă câteva amănunte mai puțin cunoscute din viața personală a lui Nicolae Ceaușescu.

Până la Revoluția din 1989, se știa că Nicolae Ceaușescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, la Scornicești, județul Olt. Totuși, certificatul de naștere descoperit după ce liderul comunist a fost înlăturat de la putere dezvăluie că acesta s-a născut, de fapt, la 23 ianuarie 1918.

Potrivit certificatului de naștere al lui Nicolae Ceaușescu, 26 ianuarie a fost data la care tatăl acestuia, Andruță, l-a înscris în registrul de stare civilă:

„Act de naștere din anul una mie nouă sute optsprezece, luna ianuarie, ziua două zeci și șase, la orele douăsprezece amiazi. În ziua de două zeci și trei ale curentei luni, la orele douăsprezece amiazi, s-a născut în casa părinților săi din Comuna Scornicești, județul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele de Nicolae.”

Într-un interviu din 1991 acordat BBC, Zoe, fiica lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, afirmă că Andruță Ceaușescu ar fi declarat nașterea fiului la starea civilă cu trei zile întârziere din cauza consumului excesiv de alcool.

Totuși, de ce să fi perpetuat Nicolae Ceaușescu tradiția de a-și serba ziua de naștere la o dată eronată, când știa cum stăteau lucrurile?

Deși motivul adevărat nu este cunoscut, o teorie este că decizia avea legătură cu ziua Micii Uniri, sărbătorită la 24 ianuarie. Dacă Ceaușescu și-ar fi celebrat ziua de naștere la 23 ianuarie, evenimentul ar fi umbrit manifestările organizate pentru Mica Unire.

La vârsta de doar 12 ani, Ceaușescu a ajuns la București și s-a angajat la atelierul de cizmărie al lui Alexandru Săndulescu.

Apoi, în 1933, cu ajutorul fratelui său Marin, Nicolae s-a angajat la atelierul deținut de Aurelian Cornățeanu, unde l-a cunoscut pe Vasile Dumitrescu, omul care avea să-l recruteze în organizația ilegală a comuniștilor.

Dumitrescu l-a descris pe Ceaușescu drept „un copil de la țară, îmbrăcat sărăcăcios, cu ciorapii trași peste pantalonii rupți. Băiatul purta bocanci cu câteva numere mai mari și era bâlbâit, fiindu-i greu să spună două vorbe”.

Așadar, Nicolae Ceaușescu s-a luptat mereu cu bâlbâiala, care l-a pus în numeroase situații stânjenitoare de-a lungul vieții.

Înainte de a ajunge la putere, era luat în derâdere de colegi pe seama bâlbâielii, inclusiv de Gheorghe Gheorghiu Dej, care se amuza copios când îl auzea spunând „Vienam”, în loc de „Vietnam”.

Potrivit Laviniei Betea, istoric, efortul pregătirii Congresului al IX-lea al PCR și stresul bâlbâielii au fost atât de mari, încât după eveniment Nicolae Ceaușescu a rămas fără voce timp de câteva zile. De altfel, Betea relatează că răgușeala de care suferea liderul comunist în momentele de stres le-a dat mult de furcă medicilor care îl tratau.

De asemenea, Alexandru Bârlădeanu, un fost demnitar comunist, i-a propus lui Emil Bodnăraș să-l trimită pe actorul Radu Beligan să îi predea lecții de oratorie lui Ceaușescu, dar ideea a fost respinsă.

Pentru a marca momentul în care Nicolae Ceaușescu a devenit președinte al Republicii Socialiste România, la 28 martie 1974, în Marea Adunare Națională a fost organizată o ceremonie de „înscăunare” a liderului comunist.

Pentru ceremonie, lui Ceaușescu i-a fost confecționat un sceptru, o copie fidelă a sceptrului Regelui Ferdinand I, dar care purta însemnele Partidului Comunist Român.

În timpul ceremoniei, decanul de vârstă al Marii Adunări Naționale i-a înmânat lui Ceaușescu sceptrul și o cocardă tricoloră.

Fotografia cu „încoronarea” lui Ceaușescu a apărut în presa din întreaga lume, ceea ce l-a făcut pe pictorul Salvador Dali să îi trimită un mesaj ironic liderului român:

„Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidențial”, a scris artistul în telegramă.

Fără a sesiza ironia textului, conducerea ziarului Scânteia a publicat telegrama în ediția din 4 aprilie 1974.

În ceea ce privește sceptrul, Ceaușescu era atât de atașat de acest simbol al puterii, încât l-a păstrat în biroul său din Comitetul Central. Din păcate, în timpul Revoluției, obiectul a dispărut după ce protestatarii au pătruns în clădirea CC.

Nicolae Ceaușescu era pasionat de vânătoare și mânca adeseori carne, însă unul dintre preparatele sale preferate era musacaua de legume, cu ou și smântână.

De asemenea, liderului român îi plăceau piftia de crap și salatele cu roșii, ceapă și brânză, pe care le consuma lângă friptură. În cartea „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”, Mihaela Ceaușescu, nepoata dictatorului, relatează despre preferințele culinare ale cuplului prezidențial.

„Nici nu se compară rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă și ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau. Ei mâncau mâncăruri tradiționale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. Dacă lipseau, era vai şi-amar!”

„Lui Nicolae Ceauşescu îi mai plăceau în special preparatele tradiționale din peşte, ciorba de peşte, plachia și saramura, marea lui pasiune fiind sarmalele. De băut, se bea vin alb și țuică de prună, fiartă și îndulcită. Tanti Lenuţa mai bea băuturi dulci, pentru femei, dar nu se îmbăta. Cam ăsta era meniul lor de ani de zile, la petreceri, la aniversări sau la Revelion”, povestește Mihaela Ceaușescu.

Deși nu a fost văzut niciodată într-un cinematograf public, Nicolae Ceaușescu era un avid consumator de filme. Toate reședințele lui erau prevăzute cu sală de proiecție, unde liderul comunist urmărea filme polițiste americane, favoritele sale.

Cel mai mult îi plăcea serialul de televiziune „Kojak”, care a rulat între 1973 și 1978 și al cărui personaj principal era jucat de Terry Savalas.

În timpul proiecțiilor de film, când nu mai era nevoit să respecte protocolul, Ceaușescu devenea el însuși și se relaxa. Printre celelalte pasiuni ale lui Ceaușescu se numărau șahul, biliardul și voleiul.

La 5 noiembrie 1957, Nicolae Ceauşescu se afla într-un avion, în zbor spre Moscova, unde trebuia să participe la aniversarea a 40 de ani de la Revoluția din 1917.

Din cauza unei erori de pilotaj, avionul – pilotat de cetățeni sovietici – s-a prăbușit pe Aeroportul Vnukovo. Au murit patru oameni, trei membri ai echipajului și ministrul de Externe, Grigore Preoteasa.

Nicolae Ceaușescu, pe atunci secretar de stat și membru al Comitetului Central al PMR, s-a ales cu leziuni ușoare.