Salvador Dali, maestrul suprarealismului și probabil cel mai excentric artist din istorie, este cunoscut pentru perspectiva lui inovatoare asupra subconștientului și pentru modul în care a explorat „ungherele nebune” ale sufletului.

Dar suprarealismul lui nu s-a limitat la artă. Dali a avut o viață la fel de bizară precum opera: avea o înclinație spre sadomasochism, o obsesie pentru Hitler și simțea oroare față de lăcuste și castrare.

Cu siguranță, excentricitățile lui Salvador Dali uimesc la fel cum uimește și opera sa.

Mama artistului a născut primul fiu în 1901 și l-a botezat Salvador, însă copilul a murit înainte de a împlini doi ani.

La nouă luni după decesul băiatului, Felipa a născut a doua oară, botezându-și băiatul la fel ca pe copilul decedat: Salvador Dali.

Când Salvador a împlinit cinci ani, părinții l-au dus la mormântul fratelui și i-au spus că este reîncarnarea acestuia, idee în care Dali a crezut toată viața.

„Eu m-am născut dublu, cu un frate în plus, pe care a trebuit să-l ucid ca să-mi ocup locul meu și ca să-mi obțin dreptul la moarte”, spunea Dali când venea vorba de relația cu fratele lui.

Salvador Dali nu a crezut niciodată în ideea de artist sărac. Era risipitor și lacom – întreținut de faimă și celebritățile pe care le frecventa – și celebru pentru lipsa de scrupule când venea vorba de bani.

Obișnuia să deseneze pe spatele cecurilor cu care plătea la restaurant, știind foarte bine că niciun local nu ar fi încasat vreodată un cec pe care se afla o operă a lui Dali.

Aviditatea pentru bani l-a și făcut pe suprarealistul Andre Breton, care îi era prieten, să-l poreclească Avida Dollars, o anagramă a numelui Salvador Dali care se traduce „avid după dolari”.

Raporturile lui Salvador Dali cu soția sa, Gala, erau mai degrabă o obsesie maniacală decât o relație de dragoste.

Născută în Rusia, aceasta a rupt relația cu prietenul lui Dali, poetul Paul Eluard, ca să înceapă una cu celebrul pictor. A fost muza lui Dali până când a murit.

Dali i-a cumpărat Galei un castel în Pubol, Spania, pe care l-a decorat cu propriile lui opere. Cu toate acestea, artistul nu avea voie să intre în castel decât cu permisiunea scrisă a Galei.

În timp ce majoritatea suprarealiștilor aveau vederi politice de stânga, la începutul carierei, Salvador Dali a fost mai reținut în a-și exprima opiniile politice.

Mai târziu, în 1934, artistul a fost exclus din mișcarea suprarealistă, pe motiv că ar fi fost nazist.

Cu toate că a negat că ar fi avut astfel de simpatii, Dali a creat opere care făceau referire la Hitler, precum „Enigma lui Hitler” și „Hitler masturbându-se”. Mai mult, a recunoscut că îl visa adesea pe Adolf Hitler în postură de femeie.

Artistul a recunoscut în mai multe rânduri că avea tendințe sado-masochiste. Când era copil, îi plăcea să se arunce pe scări, spunând că „durerea era nesemnificativă, iar plăcerea era imensă”.

Mai mult, tot în copilărie și-a împins un prieten de pe un pod înalt de 4.5 metri.

De altfel, sado-masochismul este prezent în multe dintre operele lui Salvador Dali, inclusiv în scurtmetrajul „Câinele andaluz”, faimoasa colaborare cu regizorul Luis Bunuel, în care ochiul unei tinere este tăiat cu un brici.

În 1936, excentricul artist s-a decis să țină o conferință la Expoziția Internațională Suprarealistă din Londra îmbrăcat într-un vechi costum de scafandru, izolat fonic.

Costumul era menit să-l reprezinte pe Salvador Dali scufundându-se în adâncurile subconștientului.

Costumul i-a dat mari bătăi de cap pictorului. Când Dali a început să dea semne că se sufocă, cei din audiență au crezut că totul face parte din show.

Ajuns aproape de leșin, Dali a fost salvat de poetul David Gascoyne, care i-a sărit în ajutor și l-a scos din costum.

În anii ’60, Salvador Dali și-a luat drept animal de companie un leopard, pe care l-a numit Babou și pe care îl purta cu el în lesă aproape peste tot.

La fel a făcut și la un restaurant din Manhattan, iar când o femeie din local s-a alarmat, Dali i-a spus calm că animalul este o pisică normală, peste care a pictat un tipar de blană de leopard.