fbpx

3 lucruri asupra cărora Albert Einstein s-a înșelat

Nimeni nu e perfect, iar de la această regulă nu a făcut excepție nici măcar Albert Einstein. Multe dintre erorile marelui fizician au constat nu în faptul că se înșela, ci în faptul că nu a mers suficient de departe atunci când avea dreptate.

„În comparație cu realizările sale, Einstein nu a făcut așa de multe greșeli. Însă, în câteva rânduri, a ajuns la concluzii greșite.” – Dan Hooper, doctor în fizică

În unele cazuri, Einstein și-a dat seama după ani de zile că se înșelase. Alte erori, însă, nu au fost corectate până recent. Îți prezentăm trei dintre aceste erori.

1. Găurile negre

albert_einstein_gaura_neagra

În 1915, Einstein a publicat una dintre cele mai mari realizări ale fizicii din secolul XX: teoria generală a relativității.

În esență, aceasta arăta că gravitația este, de fapt, o curbură a spațiului care apare în prezența materiei și a energiei.

După câteva luni, un alt fizician german, pe nume Karl Schwarzschild, a folosit ecuațiile lui Einstein pentru a realiza modelul geometriei spațiului din jurul unei stele.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Einstein a fost impresionat: acest model arăta că, dacă masa unei stele se comprimă într-un spațiu destul de mic, legile naturii încetează să mai funcționeze.

Desigur, astăzi știm că lucrurile stau într-adevăr așa: o gaură neagră conține ceea ce fizicienii numesc o singularitate, un loc în care densitatea și gravitația ajung la infinit.

De fapt, în același an, fizicianul J. Robert Oppenheimer și studentul său, Hartland S. Snyder, au arătat că acest lucru se întâmplă mereu în jurul stelelor gigantice.

2. Expansiunea universului

albert_einstein_03
Un fragment din manuscrisul lui Einstein privind teoria generală a relativității

Ai făcut vreodată o descoperire atât de ieșită din comun, încât să nu-ți vină să crezi că este adevărată? Pentru Einstein, aceasta era ceva recurent.

Când a aplicat ecuațiile din teoria generală a relativității întregului univers, Albert Einstein a descoperit ceva care îl contraria: universul se afla fie în expansiune, fie într-o stare de contracție.

Numai că, la acea vreme, toată lumea „știa” că locuim într-un univers static și imuabil. Așadar, ecuațiile lui Einstein fie răsturnau cunoștințele unui întreg domeniu al științei, fie erau greșite.

albert_einstein_02
Calculele lui Albert Einstein indicau că universul este în expansiune

Fizicianul a mers pe cea din urmă variantă și a adăugat în ecuații un simbol („Lambda”), cunoscut acum drept constanta cosmologică.

Astfel, printr-un artificiu de calcul, el a eliminat expansiunile și contracțiile pe care le indicau ecuațiile.

Însă, în 1929, observații noi au arătat că universul se afla, într-adevăr, în stare de expansiune.

Se spune că Einstein a catalogat constanta cosmologică drept cea mai mare eroare a sa (deși adevărul acestor vorbe este numai parțial).

De atunci, fizicienii au folosit constanta în alt scop, și anume pentru a se referi la forța care face universul să se extindă. Așa că ideea lui Einstein s-a dovedit, până la urmă, chiar folositoare.

3. Inseparabilitatea cuantică

albert_einstein_04

Când vine vorba de mecanică cuantică, Albert Einstein a fost unul dintre cei mari contribuitori și unul dintre cei mai mari critici ai săi.

El a descoperit existența fotonilor (particule sau „cuante” de lumină), precum și ideea că lumina se comportă atât ca o particulă, cât și ca o undă, încă din 1905.

Adică cu decenii înainte ca Werner Heisenberg și Erwin Schrodinger să formuleze prima teorie cuantică a fizicii, care a introdus conceptele uimitoare pentru care teoria este celebră.

Teoria spunea că particulele pot exista în două stări în același timp, că observarea în sine poate să afecteze comportamentul unei particule și că, dacă știi impulsul unei particule, nu o poți localiza (și invers).

Einstein nu a avut o părere prea bună despre noua teorie. Alături de fizicienii Boris Podolsky și Nathan Rosen, el a dovedit că teoria era „greșită”.

albert_einstein_05

El a folosit matematica pentru a arăta că două particule se puteau afla în stare de inseparabilitate.

Astfel, susținea el, comportamentul uneia afecta comportamentul celeilalte, oriunde s-ar fi aflat în spațiu.

Însă asta înseamnă că informația poate călători cu o viteză mai mare decât viteza luminii și, potrivit propriei teorii a relativității, acest lucru era imposibil.

Acest fenomen a fost numit paradoxul EPR, după numele celor trei oameni de știință care l-au postulat.

Abia după moartea lui Einstein, un fizician pe nume John Stewart Bell a rezolvat problema cu un test pe care oamenii de știință încă îl folosesc pentru a indica prezența inseparabilității cuantice.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>