Robert Oppenheimer, creatorul bombei atomice: „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”

Robert Oppenheimer, omul care a contribuit la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial cu cea mai devastatoare armă creată de om, bomba atomică, a avut o adevărată dilemă morală după bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki. În plus, a fost acuzat că a colaborat cu comuniștii, motiv pentru care a fost chemat în fața justiției și umilit public.

La 16 iulie 1945, la ora 5:29, omenirea s-a schimbat pentru totdeauna. Cel care a făcut posibilă această schimbare a fost fizicianul Robert Oppenheimer, directorul așa-numitului Proiect Manhattan (un program secret inițiat de guvernul Statelor Unite pentru dezvoltarea armei atomice).

Ecusonul lui Oppenheimer de la Laboratorul Los Alamos. Foto: Wikimedia

Când a asistat la declanșarea primei „ciuperci” nucleare la Alamogordo, New Mexico, în timpul testului Trinity (numele de cod pentru detonarea dispozitivului nuclear), Oppenheimer a afirmat că lumea nu va mai fi niciodată aceeași.

Cu acea ocazie, Oppenheimer a rostit un vers din poemul epic hindus Bhagavad Gita: „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.” (video inclus mai jos)

Robert Oppenheimer a fost un om versatil

Născut la 22 aprilie 1904 la New York, Robert Oppenheimer a studiat filosofia, literatura și limbile străine (se spunea că avea un asemenea talent, încât a învățat italiana într-o lună). Acest om cu mai multe fațete, cu mai multe părți interesate, a iubit și clasicii: a citit dialogurile lui Platon în greacă și îi plăcea în mod deosebit vechiul poem hindus Bhagvad Gita.

Abonează-te la canalul Incredibilia:

Oppie, după cum îi spuneau apropiații, a început să manifeste interes pentru fizica experimentală încă de la Universitatea Harvard, în special în timp ce urma un curs de termodinamică predat de profesorul Percy Bridgman.

În Statele Unite, însă, foarte puține centre dedicau timp acestui subiect, așa că Oppenheimer a decis să-și continue studiile în Europa. A fost acceptat la celebrul Laborator Cavendish, numit după Departamentul de Fizică al prestigioasei Universități din Cambridge, care la acea vreme era condus de fizicianul și chimistul neo-zeelandez Ernest Rutherford.

Tânărul Oppie nu era foarte priceput la munca de laborator, așa că a preferat să se îndrepte spre fizica experimentală, absolvind cu cel mai înalt calificativ, summa cum laude, în 1925. În 1926 s-a înscris la Universitatea din Göttingen, Germania, pentru a studia sub oblăduirea fizicianului și matematicianului german Max Born.

Göttingen era la acea vreme unul dintre principalele centre de fizică teoretică din toată Europa. Acolo, Oppenheimer îl va întâlni pe viitorul câștigător al Premiului Nobel pentru fizică, Paul Dirac.

Ulterior, Oppenheimer a studiat la alte câteva universități: la Leiden, cu Paul Ehrenfest, la Utrecht, unde a colaborat cu Hendrik Kramers, și la Zürich, unde a lucrat cu profesorul Wolfgang Pauli.

A flirtat Oppenheimer cu ideologia comunistă?

Președintele Dwight Eisenhower primește un raport de la Lewis Strauss, președintele Comisiei pentru Energie Atomică, privitor la testele cu bomba cu hidrogen din Operațiunea Castle din Pacific, 30 martie 1954. Strauss a solicitat revocarea autorizației de securitate a lui Oppenheimer. Foto: Wikimedia

Prietenii lui Oppie l-au definit ca un om cu caracter dificil. În anii 1920, omul de știință părea să trăiască la marginea societății: nu citea ziarele și nici nu asculta radioul. A aflat despre „prăbușirea” bursei de pe Wall Street în timp ce se plimba cu fizicianul (ulterior laureat Nobel) Ernest Lawrence, la șase luni după evenimente.

În 1934, Oppenheimer și-a folosit o parte din salariu pentru a sprijini fizicienii care fugeau din Germania nazistă și chiar s-a luptat pentru ca Bob Server (viitor membru al Proiectului Manhattan) să ocupe o poziție la Universitatea din Berkeley.

Totuși, directorul departamentului de fizică al universității, Raymond Birge, nu a fost de acord cu propunerea, afirmând că „un evreu (adică Oppenheimer) în departament este suficient”.

În 1936, Oppenheimer a început o relație amoroas[ cu Jean Tatlock, fiica unui profesor de literatură de la Berkeley, și tot atunci a început să fie atras de ideile comuniste.

O parte a moștenirii pe care a primit-o de la tatăl său a fost folosită pentru această cauză, inclusiv pentru sprijinirea taberei republicane în timpul Războiului Civil Spaniol și finanțarea activităților antifasciste.

Deși Oppenheimer nu a aderat oficial niciodată la Partidul Comunist din SUA, unii istorici, precum Gregg Herken, susțin că au găsit dovezi că fizicianul a avut legături cu organizațiile comuniste în anii ’30-’40.

Oppenheimer s-a dedicat trup și suflet succesului Proiectului Manhattan. Dar, după ce cele două bombe atomice au explodat deasupra Japoniei, la Hiroshima și la Nagasaki, mândria pe care o simțise Oppenheimer după testele din New Mexico s-a transformat într-un sentiment teribil de vinovăție.

Într-o vizită la președintele Harry Truman, Oppenheimer a spus că îi pare rău că are „mâinile pătate cu sânge”. După ce omul de știință a ieșit din biroul lui Truman, președintele, enervat, a afirmat că nu vrea să-l mai vadă niciodată pe „acest ticălos”.

Acuzații nefondate

Testul Trinity al Proiectului Manhattan a fost prima detonare a unui dispozitiv nuclear. Foto: Wikimedia

În 1953, Oppenheimer a fost acuzat că ar fi avut legături cu organizațiile comuniste și că, în timpul șederii sale în Alamogordo, i-a protejat pe cei suspectați de legături similare. Deși acuzațiile nu au putut fi dovedite, i-au fost retrase autorizațiile de securitate și acces la informații clasificate.

Umilit cu întrebări despre viața intimă, Oppenheimer a fost, de asemenea, acuzat că s-a opus construirii bombei cu hidrogen. După cum povestește în detaliu istoricul Gregg Herken în cartea „Frăția bombei”, guvernul SUA a forțat un general să facă o declarație falsă și s-au făcut chiar și înregistrări telefonice ilegale pentru a-l implica pe Oppenheimer.

Federația Oamenilor de Știință Americani a sărit imediat în apărarea lui Robert Oppenheimer, încercând să arate lumii ce i se poate întâmpla unui savant care face o descoperire controversată, când devine victima unei vânători de vrăjitoare. Oppenheimer a murit în 1966, bolnav de de cancer la gât.

În 2014, Departamentul pentru Energie al Statelor Unite a publicat transcrierea completă și declasificată a proceselor lui Oppenheimer și, deși multe dintre detalii erau deja cunoscute, materialul a confirmat că, de fapt, fizicianul a fost loial țării sale.

Documentele i-au întărit imaginea de om de știință genial vânat de sistemul birocratic și de gelozia profesională, demonstrând că a fost victima unui proces nedrept.

Ca să știi mai mult, citește „Arme, virusuri și oțel”

De ce europenii au fost cei care au cucerit cea mai mare parte a planetei noastre? De ce nu chinezii sau incașii? De ce au evoluat orașele pentru prima dată în Orientul Mijlociu? De ce nu a apărut niciodată agricultura în Australia? Și de ce tropicele sunt acum capitala sărăciei globale? De ce istoria s-a desfășurat diferit pe diferite continente? În cartea sa, „Arme, virusuri și oțel”, câștigătoare a Premiului Pulitzer, omul de știință Jared Diamond analizează 13.000 de ani din trecutul omenirii și răspunde acestor întrebări prin explicații magistral argumentate.

„Arme, virusuri și oțel” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu