Sabia din stâncă a Italiei nu este un fals, arată o analiză asupra compoziției chimice

În capela Montesiepi din Siena, Italia, se află un artefact ciudat, care va fi imediat familiar fanilor legendei Regelui Arthur și tuturor celor care au văzut filmul Disney „The Sword in the Stone” („Sabia din stâncă”), fiind vorba despre o sabie încastrată în piatră.

Potrivit unei analize chimice a artefactului, sabia datează probabil din perioada medievală și nu este considerată un fals recent.

Legenda din jurul sabiei din stâncă spune că a fost arma lui Galgano Guidotti, un cavaler necruțător născut în 1148, care a devenit mai apoi un sfânt. Potrivit poveștii, care provine în mare parte din procesul de canonizare care a avut loc la scurt timp după moartea sa, tatăl lui Galgano a murit la începutul copilăriei acestuia.

Sabia în stâncă, un simbol al renunțării vieții violente al lui Galgano

Un copil rebel, Galgano a ajuns într-un anturaj periculos. La acea vreme, asta ar fi implicat participarea „cu multă râvnă la războaiele interne conduse de stăpânii locali Gherardesca, Pannocchieschi și alții, vărsând sângele vecinilor săi”, potrivit IFL Science.

Galgano a continuat în acest fel timp de mai mulți ani, bucurându-se de violență, până când într-o zi a căzut de pe calul său și a avut o revelație religioasă, convertindu-se la scurt timp după aceea la creștinism. Potrivit legendei, Galgano și-a abandonat logodnica și a început o viață de pustnic, în același timp fiind chinuit de viziuni de a-și construit propriul schit.

Se spune că Galgano și-a înfipt propria sabie în stâncă, fapt care a simbolizat renunțarea la viața sa violentă. În loc să se comporte ca „o piatră”, aceasta „a cedat ca untul”, conform versiunilor legendei, lăsând mânerul să iasă din piatră și vârful sabiei să iasă la celălalt capăt al stâncii. De atunci, sabia a rămas în același loc, fiind adăpostită în prezent în interiorul Rotundei din Siena, Toscana.

Lipsa aliajelor moderne, un indiciu al originii medievale a artefactului

În 2001, chimistul Luigi Garlaschelli a examinat artefactul și a descoperit o serie de detalii surprinzătoare, înlăturând în același timp mitul conform căruia sabia ar fi un fals recent.

„Stilul sabiei este în concordanță cu cel al altor arme similare din aceeași perioadă”, a scris Garlaschelli la vremea respectivă, „putem chiar să o etichetăm ca fiind o sabie de tip Xa, tipică pentru sfârșitul secolului al XII-lea.

Garlaschelli a recuperat mostre din interiorul rocii și le-a trimis pentru analiză.

„Deși artefactele din fier nu pot fi datate fără echivoc, compoziția metalului nu a dezvăluit că ar fi fost folosite aliaje moderne, astfel că este complet compatibilă cu o origine medievală”, a scris chimistul.

Misterul încă nedeslușit al sabiei înfipte în stâncă

Analizele ulterioare au confirmat că sabia este un artefact autentic din timpul vieții lui Galgano.

„Am comparat amprentele oligoelementelor din metalul sabiei cu cele ale bucăților de zgură, care încă mai pot fi găsite în jurul marii abații de la Saint Galgano. Această zgură reprezintă resturile provenite de la micile turnătorii folosite de călugări pentru a-și fabrica obiecte din fier, folosind minereul de fier local”, a explicat Garlaschelli.

Și mai ciudat este faptul că o pereche de brațe mumificate ținute lângă sabie – despre care se spune că ar fi cele ale unor hoți care au încercat să ia piatra, înainte de a fi doborâți de zeu – au fost datate cu carbon, rezultând o vechime din secolul al XII-lea. Între timp, s-a stabilit, de asemenea, că mânerul care iese din stâncă și lama sabiei de dedesubt sunt dintr-o singură bucată.

Totuși, rămâne un mister cum anume a ajuns sabia acolo, dincolo de legendele conform cărora stânca s-a transformat cumva „în unt”.