8 nașteri și „copilării” extreme din lumea animalelor

Spre deosebire de bebeluși, care sunt neajutorați la naștere (și mult timp după aceea), puii animalelor sosesc pe lume gata echipați pentru supraviețuire. Astfel, Mama Natură se asigură că pot face față prădătorilor, absenței părinților și mediului ostil.

Însă pentru câțiva dintre acești pui, primele momente de viață sunt pur și simplu groaznice. Acești nou-născuți ghinioniști întâmpină încercări dificile încă de la început și trebuie să facă eforturi uimitoare pentru a supraviețui.

Îți prezentăm câțiva supraviețuitori din regnul animal care ar merita premiați pentru tenacitatea și perseverența ieșite din comun.

1

Gâștele cu gât alb

Pentru a evita prădători precum vulpile arctice, gâștele cu gât alb își depun ouăle la înălțime, pe falezele muntoase. Iar puii nu sunt prea menajați.

În loc să le ducă puilor mâncare, gâștele cu gât alb îi lasă să și-o procure singuri. Cum? Făcând un salt extrem. Când au doar câteva zile, încă incapabili de zbor, puii fac o săritură care sfidează moartea, până la părinții lor care îi așteaptă la baza stâncilor.

Uneori, păsările cad cale de 120 de metri (adică echivalentul a 36 de etaje). Bineînțeles, numai cei mai bine adaptați pui (cei mai pufoși, mai ușori și care știu să planeze ca o parașută) supraviețuiesc.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

2

Viespile Braconidae

Mai multe specii de viespi-parazit își injectează ouăle în omizi vii, care joacă involuntar rolul de pântece-surogat. Progeniturile speciei de viespe numite Cotesia glamerata (înfățișate în filmarea de mai sus) iau parte la un ritual de naștere fioros pentru a-și asigura supraviețuirea.

După ce larvele ies din ouă înăuntrul omizii, încep să o mănânce, evitând cu grijă organele de care omida are nevoie pentru a rămâne în viață.

În pregătire pentru stadiul de pupă, larvele ies prin pielea omizii, eliberând chimicale care o transformă într-un fel de zombi. Apoi, larvele țes un cocon protector ca să înceapă transformarea în viespi.

Însă acesta nu este sfârșitul poveștii. În acest răstimp, larvele sunt și ele în pericol de a fi injectate cu ouă ale altor specii de viespe-parazit.

Remarcabil este faptul că omida este manipulată pentru a țese o pătură de mătase care acoperă coconul viespilor, în loc să-și țeasă propriul cocon și să devină fluture.

Apoi, omida păzește larvele aflate în procesul de transformare până când, în cele din urmă, moare de foame.

3

Iguanele marine

Odată ce-și depun ouăle în găuri protectoare de pe plajele nisipoase ale Insulelor Galapagos, femelele de iguană marină pleacă definitiv.

După ce eclozează, puii aleargă pe nisip ca să se adăpostească printre stâncile din apropiere, până când sunt suficient de mari ca să se aventureze în ocean.

Din păcate, în timpul fugii, puii sunt o captură ușoară pentru prădătorii înfometați, printre care se numără șerpii Colubridae (după cum poți vedea în filmarea de mai sus).

4

Crocodilii

La fel ca iguanele marine, femelele crocodil își îngroapă ouăle în gropi adânci, departe de prădători. Însă viitoarele mame rămân în zonă pentru a supraveghea incubatoarele subterane.

Totuși, puii de crocodil se confruntă și ei cu unele provocări. Una dintre ele este pericolul de a se sufoca. Când sunt gata să iasă din ouă, puii încep să scoată niște sunete ca niște ciripituri care se aud din ouăle încă îngropate în pământ.

După ce le aude, femela scoate imediat ouăle la suprafață, pentru ca puii să poată ecloza și să respire.

Ceea ce se întâmplă în continuare, deși pare alarmant, este un lucru care crește șansele de supraviețuire ale puilor: mama ia în fălcile ei gigantice, care pot sfărâma oase, până la 15 pui o dată și îi duce spre apă, unde va continua să aibă grijă de ei timp de alte câteva luni.

5

Girafele

Puii de girafă vin pe lume într-un mod brutal. După ce ies din pântece, în timp ce mama stă în picioare, puii au parte de o cădere de la aproape doi metri.

Ținând cont că puii cântăresc până la 70 de kilograme când vin pe lume, căderea este destul de dificilă. Totuși, această aterizare forțată are funcția vitală de a rupe sacul amniotic, secționează cordonul ombilical și facilitează respirația.

Numai că aceasta nu este singura experiență extremă prin care trebuie să treacă puii.

Cum prădătorii sunt peste tot, puii trebuie să învețe să fugă foarte devreme. La 30 de minute după naștere, deja pot sta pe picioarele lor și, câteva ore mai târziu, galopează prin savană.

6

Rechinii tigru

Rivalitatea dintre puii acestei specii ajunge la extrem. Puii își devorează frații cât timp încă sunt în pântece (o practică de coșmar numită pretențios „canibalism intrauterin”).

Iată cum se întâmplă totul: mamele poartă mai multe ovule fertilizate în fiecare dintre cele două utere ale sale, însă naște numai doi pui vii o dată.

Asta, deoarece primul embrion care iese din ou în fiecare uter are un avantaj în privința creșterii. Acești întâi-născuți sunt dominanți în uter și se pregătesc de naștere mâncându-și frații și surorile.

7

Oposumul

La scurt timp după naștere, puii de oposum – fără păr, orbi și de mărimea unei monede – încep călătoria aventuroasă pe corpul mamei lor până când ajung în marsupiul acesteia, unde se prind de o mamelă și acolo rămân timp de două luni.

În cele din urmă, puii (al căror număr poate ajunge la 13) devin prea mari pentru marsupiu, dar încă nu se pot descurca singuri. Soluția?

Timp de câteva săptămâni, stau într-un echilibru precar pe spatele mamei lor, agățându-se cu disperare de aceasta în timp ce ea își vede de treburile zilnice.

8

Păianjenii

Sacrificiile pe care mamele le fac pentru puii lor nu pot fi negate. Însă păianjenii duc aceste sacrificii la un cu totul alt nivel. Aceste mame fac sacrificiul suprem: le permit progeniturilor lor să le mănânce de vii.

Există mai multe specii de păianjen care adoptă această practică („matrifagia”). În filmarea de mai jos poți vedea cum păianjenii mici devorează saci întregi de ouă nefertilizate depuse de mama lor în acest scop, dar le potolește foamea pentru puțin timp.

Mama mai are o șmecherie culinară în mânecă: face plasa să vibreze, astfel că puii se adună în jurul său, mușcând-o cu colții lor veninoși minusculi.

Ce urmează este teribil – veninul dizolvă femela din interior, oferind hrană juniorilor până când aceștia își pot purta singuri de grijă.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu