În nord-vestul Iranului, lângă satele Hamzehli, Mehrabad și Chehrabad, în provincia Zanjan, se află un enorm dom care domină peisajul stâncos din jurul său. Acest dom este format mai ales din ghips, lut și rocă de sare.

Domul s-a format în perioada Miocenului, cu aproximativ 23 de milioane de ani în urmă. Activitatea tectonică și lipsa solului au adus sarea foarte aproape de suprafață, permițând exploatarea ei prin minerit subteran.

În partea de sud-est a muntelui se află multe mine de sare. Multe dintre ele sunt exploatate încă din antichitate.

În timpul unor săpături din 1994, minerii au găsit un cap de om care părea să fie foarte vechi. Sarea uscase capul și îl păstrase foarte bine. Era doar una dintre mumiile de sare care aveau să fie descoperite în anii următori.

Într-o ureche încă se afla un cercel de aur. Capul avea părul lung, barbă și mustață. Săpăturile ulterioare au scos la iveală alte părți ale corpului, de exemplu un picior care încă purta o cizmă de piele.

Echipa de căutare a mai găsit trei cuțite de fier, niște pantaloni scurți de lână, un ac de argint, o praștie, bucăți dintr-o frânghie de piele, o piatră de polizat, o nucă, niște cioburi de olărit, fragmente de textile și câteva oase rupte.

Mina ascundea șase mumii de sare

Un al doilea corp mumificat a fost descoperit în 2004. Drept urmare, s-au început săpături sistematice. De-a lungul următorilor șase ani, s-au mai recuperat patru trupuri, ceea ce înseamnă că numărul total al „mumiilor de sare” a ajuns la șase.

Prin metoda datării cu carbon s-a stabilit că prima mumie are o vechime de aproximativ 1.700 de ani, adică provine din perioada de apogeu a Imperiului Sasanid.

Tot prin datare cu carbon, s-a stabilit că cea de-a doua mumie are o vechime de 1.500 de ani, ceea ce înseamnă că aparține aceleiași epoci ca primul „om de sare”.

Însă mumiile de sare numărul trei, patru și cinci veneau dintr-o epocă total diferită. Toate au fost datate ca având o vechime de aproximativ 2.200 de ani, aparținând perioadei primului Imperiu Persan, numită și „perioada ahemenizilor”.

Mumiile de sare, victimele unui străvechi accident?

Cercetătorii cred că toți „oamenii de sare” au căzut victime unor surpări din subteran.

Mumiile bine păstrate și artefactele recuperate din mină le-au oferit arheologilor și oamenilor de știință multe informații despre mineri, despre dieta lor, despre locul din care proveneau și despre operațiunea de minerit în sine.

De exemplu, una dintre mumiile vechi de 2.200 de ani avea în intestine ouă de tenie, ceea ce arată că omul consuma carne crudă sau prea puțin gătită.

Acesta este primul caz în care acest parazit a fost descoperit în legătură cu Iranul antic și cea mai timpurie dovadă a existenței paraziților în această zonă.

Ce căuta în mină un om de rang înalt?

Primul „om de sare” avea o fractură în jurul unui ochi și suferise de alte vătămări, înainte de a muri în urma unei lovituri puternice la cap.

Cercelul de aur și cizma impresionantă de piele indică faptul că era o persoană cu un oarecare rang.

Însă prezența unei persoane de rang în mină rămâne un mister. Oare a fost ucis și aruncat acolo sau a fost o victimă a surpării minei?

Această mumie de sare se află expusă la Muzeul Național al Iranului din Teheran.

Ți-a plăcut acest articol? Citește și articolul despre 5 cele mai misterioase mumii din lume, iar apoi investighează Secretul mumiilor de foc din Filipine.