Cristofor Columb este o personalitate istorică a cărei viață este definită, pentru cei mai mulți, prin cuvinte precum curaj, impetuozitate și tărie de caracter.

Este adevărat că a avut curajul să se aventureze acolo unde puțini au îndrăznit, dar acest lucru nu poate șterge din istorie latura crudă și lăcomia de care a dat dovadă exploratorul.

Povestea oficială despre expedițiile lui Cristofor Columb în America – de altfel, cea pe care o învățăm la școală – este plină de jumătăți de adevăr și fapte cosmetizate care-i conferă amiralului o aură de glorie.

În acest articol îți prezentăm câteva lucruri mai puțin cunoscute, care îți vor arăta latura inumană, adeseori ignorată, a faimosului explorator.

Nimic deosebit: Cristofor Columb, avid după bani

Desigur, Cristofor Columb era un navigator priceput și curajos, dar misiunea în care a pornit în 1492 nu a avut nicidecum un scop umanitar. Cu binecuvântarea reginei Isabela I a Castilliei, Columb a pornit spre vest în căutare de bogății și resurse.

În contractul semnat cu familia regală spaniolă se menționa că Cristofor Columb urma să devină vicerege asupra oricăror teritorii descoperite. În plus, navigatorul avea să primească 10% din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția sa.

Nimeni nu știa că, din dorința de a se îmbogăți, Columb avea să comită acte de o cruzime inimaginabilă asupra băștinașilor pe care-i va întâlni. Că avea să-i folosească drept sclavi și să oblige femeile să se prostitueze. Că avea să jefuiască tot ce-i stătea în cale.

Cristofor Columb a fost un om brutal, chiar și pentru standardele vremurilor sale. Comportamentul său l-a determinat pe Bartolome de las Casas, care l-a însoțit în expediții, să relateze:

„Am fost martor la aceste acte, de o cruzime și violență nemaiîntâlnite. Ochii mei au văzut fapte atât de străine de natura umană, încât și acum, când scriu aceste memorii, tremur…” – Bartolome de las Casas, Istoria Indiilor.

Băștinașii, sursă sigură de îmbogățire

Așadar, sosirea lui Cristofor Columb în Lumea Nouă, pe 12 octombrie 1492, nu a fost de bun augur pentru oamenii care, până atunci, trăiseră în liniște și pace.

Când au ajuns în insulele Bahamas, exploratorul și echipajul său au întâlnit primul popor indigen, denumit Arawak. Nenorocirile ce aveau să urmeze au fost prefațate, cumva, chiar de Cristofor Columb, în jurnalul său:

„Nu au arme și nici măcar nu cunosc armele, pentru că le-am arătat o sabie, pe care au apucat-o de tăiș și s-au rănit, atât de ignoranți sunt. Nu au fier. Sulițele lor sunt făcute din ratan. Ar fi servitori foarte buni. Cu cincizeci de oameni am putea să-i subjugăm și să-i punem să facă ce vrem noi”, scria Columb.

În calitate de „antreprenor” independent, Cristofor Columb a recunoscut imediat potențialul economic nelimitat al teritoriului pe care-l descoperise.

De la curaj la brutalitate

Acesta a fost momentul în care curajul exploratorului a început să se transforme în brutalitate. Tranziția lui Cristofor Columb este reflectată în mai multe scrisori pe care le-a transmis regelui și reginei Spaniei.

Într-una dintre aceste scrisori, navigatorul le promitea monarhilor „oricât aur este nevoie și oricâți sclavi veți cere”.

Văzând că cei din populația Arawak sunt „atât de naivi și darnici”, dar și că aveau o cantitate considerabilă de aur, Columb a profitat. Le-a cerut băștinașilor să-l ducă la locul de unde aveau aurul și așa a ajuns în Cuba și Haiti.

Aici au descoperit aur, însă nu atât de mult cât se aștepta navigatorul. Totuși, el a scris în Spania, spunând că „aici există multe condimente și mine pline de aur și de alte metale”.

Datorită acestui raport, lui Columb i-a fost finanțată o a doua călătorie, de data aceasta cu 13 nave și 1.200 de oameni. Deși nu a reușit să umple navele cu aur, Cristofor Columb le-a umplut cu altă „monedă” de schimb – sclavi.

În 1495, Columb s-a întors în Lumea Nouă și a luat imediat 1.500 de prizonieri din rândul populației Arawak. Din aceștia, a ales 500 , pe care i-a trimis în Spania, ca sclavi (aproape 200 au murit în timpul călătoriei), punând bazele comerțului transatlantic cu sclavi.

Cum să ucizi încet o întreagă populație

Pe restul i-a pus la muncă, forțându-i să găsească aur. Potrivit istoricului Howard Zinn, autorul unor cărți fundamentale despre istoria Americii, toate persoanele de peste 14 ani erau obligate să atingă o cotă de aur. Dacă nu găseau suficient, li se tăiau mâinile.

Într-un târziu, dându-și seama că în regiune nu se găsește prea mult aur, Cristofor Columb i-a pus pe sclavi să lucreze pe domeniile nou-construite pentru spanioli.

Mulți băștinași au murit, iar populația a scăzut masiv. În secolul XV, existau aproximativ 300.000 de Arawak, iar la începutul secolului XVI mai existau doar 50.000. În 1531, populația scăzuse la 600 de persoane, iar un secol mai târziu a dispărut cu totul.

Metehne europene pentru Lumea Nouă – prostituție și violuri

Modul în care Cristofor Columb și oamenii său au tratat femeile și copiii din Lumea Nouă a fost și mai rău. Ca să își recompenseze locotenenții, Columb îi lăsa să violeze băștinașele.

Și, cum nu uita niciodată de bani, exploratorul obișnuia să vândă femei oamenilor săi. Ulterior, acestea erau obligate să se prostitueze.

Acțiunile barbare ale lui Cristofor Columb au ajuns, totuși, la urechile regelui și reginei Spaniei. Îngrijorați, monarhii l-au însărcinat pe Francisco Bobadilla să-l ancheteze pe explorator.

Un raport al lui Bobadilla, recent descoperit în arhivele spaniole, menționează modul brutal în care se purta Columb cu băștinașii. O femeie care a insultat familia lui Columb a fost dezbrăcată și plimbată prin colonie călare pe un măgar.

După aceea, Bartolome, fratele lui Columb, i-a tăiat limba, fiind felicitat de explorator pentru că a apărat onoarea familiei.

Zeci de astfel de fapte l-au determinat pe anchetator să-l îndepărteze pe Cristofor Columb de la putere și să-l trimită înapoi în Spania în lanțuri.

După îndepărtarea lui Columb, însă, spaniolii au continuat violențele și sclavia, distrugând aproape complet populațiile băștinașe, incapabile să se apere.

Există multiple scrieri și cercetări istorice care demonstrează un singur lucru: după ce a pus piciorul în Lumea Nouă, Cristofor Columb s-a schimbat radical, devenind un om demn de tot disprețul.

Desigur, nimeni nu este perfect și nimeni nu poate contesta abilitățile și curajul lui Columb. Dar istoria nu trebuie să uite nici că acest om, mânat de dorința de a se îmbogăți, a fost cel care a dat startul catastrofelor din Lumea Nouă.