Soarele este cea mai importantă parte a sistemului nostru solar. La urma urmei, este steaua care se află în centrul acestuia. În afară de faptul că ne oferă lumină și căldură, ingrediente care întrețin viața pe planeta pe care trăim, Soarele marchează pentru noi și trecerea anilor.

Această sferă aproape perfectă este alcătuită din gaze super-încălzite a căror gravitație menține Sistemul Solar laolaltă. Acesta este principalul motor al vremii de pe Pământ.

Deși este un corp ceresc studiat intens, Soarele încă „ascunde” unele informații (aspecte mai puțin vehiculate). De exemplu, știai că Soarele este compus în principal din hidrogen (70%) și heliu (28%)? În acest articol îți prezentăm o serie de detalii și curiozități despre Soare care îți vor lărgi orizontul cunoașterii în domeniul astronomiei.

Suprafața Soarelui este de 11.990 de ori mai mare decât cea a Pământului. Astfel, dacă Soarele ar fi gol, ar putea fi umplut cu aproximativ 960.000 de planete cât Pământul.

Dacă am dori să strivim aceste planete în interiorul unui Soare gol, fără a lăsa spațiu pentru altceva, am putea face loc pentru aproximativ 1.300.000 de planete Pământ.

Soarele este cel mai mare obiect din Sistemul Solar. Reprezintă peste 99.8% din masa totală a Sistemului Solar (în timp ce Jupiter cuprinde cea mai mare parte din ce mai rămâne). Masa Soarelui este de aproape 330.000 de ori mai mare decât cea a Pământului.

Soarele este format din aproximativ trei sferturi de hidrogen, în timp ce restul este ocupat de heliu. Este interesant faptul că acest lucru se schimbă în timp, pe măsură ce Soarele transformă hidrogenul în heliu în miezul său.

Știm cu toții că Soarele este fierbinte. Dar te-ai întrebat vreodată cât de fierbinte este cu adevărat? Se estimează că temperatura din interiorul Soarelui ajunge la 15 milioane de grade Celsius.

În centrul stelei, gravitația creează o presiune enormă și duce la o creștere incredibilă a temperaturilor. Aceasta produce, de fapt, fuziunea nucleară responsabilă de energia stelei. De asemenea, temperatura la suprafața Soarelui este de 5.600-6.000 de grade Celsius.

Soarele produce energie în miezul său prin fuziune nucleară, deoarece hidrogenul se transformă în heliu. Dacă nu ar fi existat forța sa gravitațională masivă, Soarele ar fi explodat.

Soarele se află la o distanță medie de 150 de milioane de kilometri față de Pământ, iar lumina călătorește cu o viteză de aproape 300.000 de kilometri pe secundă. Dacă împărțim aceste valori, rezultă un timp aproximativ de 500 de secunde (sau opt minute și 20 de secunde).

Deci, dacă Soarele ar dispărea brusc, ne-ar lua puțin peste 8 minute până să ne dăm seama de acest lucru. Deși acest lucru poate părea fulgerător, și mai surprinzător este că această energie are nevoie de milioane de ani ca să ajungă din nucleu până la suprafața Soarelui.

Datorită câmpului său magnetic incredibil de puternic, Soarele produce numeroase furtuni magnetice. În timpul descărcărilor, eliberează energie care, la rândul ei, provoacă erupții solare. Pentru noi, aceste explozii apar sub forma unor pete negre pe care le putem vedea azi în multe fotografii cu suprafața Soarelui.

În aceste pete solare întunecate, liniile magnetice din furtuni sunt răsucite și se rotesc. Acest fenomen este foarte asemănător cu tornadele care se petrec pe Pământ.

Soarele se extinde și luminează tot mai slab. Astronomii presupun că, în următoarele miliarde de ani, steaua va arde în cele din urmă Pământul și îl va lăsa complet uscat. Potrivit acestor presupuneri, în doar un miliard de ani, căldura Soarelui va deveni atât de intensă, încât apa în formă lichidă nu va mai exista pe suprafața Pământului.

Astfel, toate formele de viață de pe Pământ se vor stinge (cu excepția, poate, a bacteriilor care trăiesc în subteran). Va rămâne o planetă Pământ fierbinte și de nelocuit. Se estimează că peste aproximativ 7.6 miliarde de ani Soarele va atinge dimensiunea sa maximă de gigantă roșie.

Steaua își va fi epuizat până atunci tot hidrogenul, dar va continua să ardă heliu încă 130 de milioane de ani. Va continua să se extindă până când va înghiți Mercur, Venus și Pământul. În acest timp, se așteaptă ca suprafața Soarelui să se extindă dincolo de orbita actuală a Pământului și este posibil să strălucească de aproximativ 3.000 de ori mai puternic decât azi.

Soarele este sursa unui fenomen numit vânt solar. Acesta reprezintă un flux constant de particule încărcate, cum ar fi protoni și electroni, care călătoresc prin Sistemul Solar cu aproximativ 450 de kilometri pe secundă.

Aceste vânturi solare sunt create atunci când câmpul magnetic al Soarelui se extinde în spațiu. Ele pot atinge suprafețele planetare, cu excepția cazului în care sunt blocate de o atmosferă sau de un câmp magnetic.

Din fericire pentru noi, deoarece are un câmp magnetic puternic, Pământul poate devia majoritatea particulelor încărcate care alcătuiesc vânturile solare.

Chiar dacă Soarele există de miliarde de ani, nu este nici el prea bătrân. Potrivit astronomilor, Soarele, odată cu multe alte planete, s-a format dintr-o nebuloasă în urmă cu aproximativ 4.59 miliarde de ani.

Se preconizează că, la un moment dat, peste aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele va intra în faza de gigantă roșie, pe care am menționat-o anterior. În prezent, Soarele este o stea cunoscută sub numele de pitică galbenă.

Chiar dacă pare doar o minge de foc, Soarele are, de fapt, o structură internă complexă. Ceea ce vedem noi este partea vizibilă a Soarelui, care este cunoscută sub numele de fotosferă, care se încălzește până la o temperatură de aproximativ 6.000 de grade Kelvin. Sub aceasta se află zona convectivă.

Aici, căldura se deplasează încet din interiorul Soarelui către suprafață, iar materialul răcit cade înapoi în coloane. Sub zona de convecție se află zona radiativă. În această regiune, căldura se poate deplasa doar prin radiație.

Între timp, nucleul Soarelui se întinde de la centru până la o distanță de 0.2 raze solare. Aici, temperaturile ating 13.6 milioane de grade Kelvin, iar moleculele de hidrogen se contopesc în heliu.

Spre deosebire de alte corpuri cerești, Soarele este o sferă gigantică de hidrogen. Din acest motiv, diferite straturi ale Soarelui se rotesc la viteze diferite. Putem măsura cât de repede se rotește primul strat (de suprafață) prin monitorizarea mișcării petelor solare.

În regiunile de la ecuator, este nevoie de 25 de zile pentru a efectua o rotație. În schimb, suprafața de la poli are nevoie de aproape 36 de zile pentru a face același lucru. Interiorul Soarelui are nevoie de aproximativ 27 de zile pentru o rotație completă.