De obicei, cintezoiul-zebră învață să cânte imitându-și părinții, însă noile studii arată că aceste păsări pot învăța un cântec fără să-l fi auzit vreodată.
Pentru a afla cum funcționează corpul uman, cercetătorii studiază adeseori animale cu trăsături fiziologice similare cu ale noastre. De exemplu, folosesc cintezoii-zebră pentru a înțelege mecanismul vorbirii la om, deoarece dezvoltarea vocală a speciei este asemănătoare cu a noastră.
Prin urmare, acest studiu recent este cu atât mai interesant. Cercetătorii au reuși să le implanteze amintiri cintezoilor-zebre. Păsărilor le-a fost implantată amintirea falsă a unor melodii pe care nu le mai auziseră până atunci.
Potrivit Science Alert, savanții au folosit optogenetica – o metodă de a controla țesutul viu cu ajutorul luminii – pentru a activa anumite circuite neuronale din creierele păsărilor.
Cercetătorii au trimis pulsuri de lumină într-un anumit ritm, țintind anumiți neuroni, și au reușit astfel să implanteze „amintiri” în creierele păsărilor. Perioada de timp pentru care anumiți neuroni erau activați corespundea cu durata notelor din cântecele pe care păsările și le-au „amintit” mai târziu.
De obicei, cintezoii învață să cânte de la părinții lor și de la alți adulți. De fapt, cercetările au arătat că puii care încă nu au ieșit din ouă pot să proceseze mesaje trimise de părinții lor.
Însă în cadrul acestui studiu, dispozitivul cu lumină a jucat rolul părintelui, ajutând pasărea să memoreze un cântec pe care, de fapt, nu l-a auzit niciodată.
Studiul este primul de felul său care confirmă existența unor regiuni cerebrale care codifică amintiri „de comportament și de scop”, care le fac pe aceste păsări – ca și pe oameni – să imite un anumit tipar de vorbire sau un anumit comportament.
„Nu învățăm pasărea tot ce trebuie să știe – ci doar durata silabelor din cântec. Cele două regiuni ale creierului pe care le-am testat în cadrul studiului reprezintă numai o piesă din puzzle”, a declarat Todd Roberts, cercetător la Universitatea din Texas.
Studiul a mai descoperit că, dacă comunicarea între două regiuni ale creierului – numite CVI (centrul vocal înalt) și NIf (nucleus interfacialis) – era întreruptă după ce pasărea memorase un cântec, aceasta putea oricum să-l cânte.
Însă, dacă acest canal de comunicare între două regiuni era întrerupt înainte ca pasărea să aibă șansa să-și formeze amintiri ale cântecului, cintezoiul nu putea învăța cântecul, indiferent de câte ori l-ar fi auzit după aceea.
Studiul, care a fost publicat în revista Science, s-a concentrat doar pe durata unei silabe date, nu și pe înălțimea sa. Și ar putea să treacă o vreme până când vom face descoperiri similare legate de creierul uman.
„Creierul uman și căile de comunicare asociate cu vorbirea și cu limbajul sunt mult mai complicate decât circuitele păsării. Însă cercetările noastre ne oferă indicii importante despre locurile în care trebuie să căutăm pentru a afla mai multe despre tulburările neurologice”, a spus Roberts.
Așa că, deocamdată, dacă vrei să memorezi toate cântecele unei trupe, va trebui să apelezi la vechea metodă: să le asculți de nenumărate ori.
În cele din urmă, scopul este să aflăm felul în care au loc învățarea vocală și dezvoltarea limbajului în creierul uman, și poate să găsim metode de a ajuta persoanele cu autism sau pe cele care suferă de una dintre multele boli neurologice care afectează vorbirea.
