În pădurile tropicale din nordul statului Queensland, un păianjen a perfecționat o capcană pe care nimeni n-o mai văzut până acum: o catapultă din mătase care își aruncă prada direct în aer, la peste 30 de centimetri, cu o forță mai mare decât orice alt mecanism biologic elastic cunoscut.
Cercetătorii au numit arahnida „păianjenul balistă”, după arma antică de asediu care folosea tensiunea unui arc pentru a lansa proiectile. Capcana sa nu este însă destinată oricărei victime.
E specializată exclusiv pentru o singură specie de furnică, Oecophylla smaragdina, cunoscută pentru agresivitate și colonii numeroase care pot mobiliza sute de indivizi la primul semn de primejdie.
Cum este construită și activată capcana?
Specia, încă nedenumită oficial și aparținând genului Propostira, a fost observată pentru prima dată de profesorul Greg Anderson, taxonom și fotograf pasionat.
Pentru a desluși secretele comportamentului său, profesorul Ajay Narendra, de la Universitatea Macquarie, împreună cu doctorandul Pranav Joshi, au petrecut zece zile și nopți în apropiere de Cooktown.
Au filmat cu camere de mare viteză și sisteme cu infraroșu fiecare mișcare a păianjenului și a prăzii sale. În timpul zilei, păianjenul rămâne ascuns pe partea inferioară a unei frunze, deasupra unui drum frecventat de furnici.
Când se lasă noaptea, coboară aproximativ 50 de centimetri sau mai mult și fixează un punct de ancorare pe o frunză, o ramură sau chiar pe sol.
Urmează o muncă migăloasă ce durează până la patru ore: țese o structură verticală din 15 până la 60 de fire de mătase puternic tensionate, grupate într-un con aflat aproape de pământ. În faza finală, învelește conul într-un strat mai fin de mătase și se retrage rapid în sus.
În câteva secunde, o furnică este atrasă de această construcție. Reacționează agresiv, mușcă conul și, fără să știe, declanșează propria captură.
Capcana se desprinde de punctul de ancorare, iar furnica este catapultată la peste 30 de centimetri în aer, ajungând direct în pânza principală a păianjenului, cu o accelerație care depășește 1.300 de metri pe secundă la pătrat.
Abia după ce prada este complet încurcată în fire, păianjenul se apropie și o imobilizează în straturi suplimentare de mătase. Întregul mecanism este unic: victima însăși activează capcana, nu prădătorul.
Cercetătorii bănuiesc că, în timpul ultimei etape de construcție, păianjenul adaugă un feromon care atrage în mod specific furnicile lucrătoare și le provoacă un răspuns agresiv.
Energia explozivă a mătăsii: o premieră biologică
Analizele au arătat că firele de mătase sunt proiectate biologic pentru a stoca energie elastică și a o elibera instantaneu. Sistemul generează o putere explozivă mai mare decât orice altă catapultă biologică bazată pe mătase cunoscută până acum.
Această adaptare îi permite păianjenului să captureze în siguranță furnici extrem de periculoase, izolându-le și îndepărtându-le rapid de traseele și cuiburile unde ar putea interveni sute de indivizi.
Este, spun oamenii de știință, unul dintre cele mai spectaculoase exemple de specializare extremă întâlnite în natură.
