Piatra calendaristică aztecă, mai bine cunoscută sub numele de Piatra Soarelui (Piedra del Sol în spaniolă), este un enorm disc de bazalt acoperit cu sculpturi hieroglifice, semne calendaristice și alte imagini care se referă la mitul aztec al creației.

După cum arată Muzeul Național de Antropologie din Mexico City, piatra măsoară aproximativ 3.6 metri în diametru, are aproape un metru grosime și cântărește mai bine de 24 de tone.

Piatra Soarelui: Originea și semnificația sa religioasă

Așa-numita piatră calendaristică aztecă era, după toate probabilitățile, un altar ceremonial legat de zeul Soarelui aztec, Tonatiuh, și de festivitățile dedicate acestuia.

În centrul său se află ceea ce este interpretat de obicei ca fiind imaginea zeului Tonatiuh, în cadrul semnului Ollin, care înseamnă mișcare și reprezintă ultima dintre erele cosmologice aztece, al cincilea Soare.

Mâinile lui Tonatiuh sunt înfățișate ca niște gheare care țin o inimă de om, iar limba lui este reprezentată de un cuțit de silex sau de obsidian, ceea ce indică necesitatea unui sacrificiu pentru ca Soarele să-și continue mișcarea pe cer.

Tonatiuh este înconjurat de patru casete care conțin simbolurile epocilor precedente, sau cei patru sori (patru ere) care l-au precedat, împreună cu cele patru semne direcționale.

Imaginea lui Tonatiuh este înconjurată de un inel care conține simboluri calendaristice și cosmologice.

Această bandă conține semnele celor 20 de zile ale calendarului sacru aztec, numit Tonalpohualli, care, combinate cu 13 numere, alcătuia anul sacru, de 260 de zile.

Al doilea inel exterior are alte casete, fiecare conținând cinci puncte, reprezentând săptămâna aztecă de cinci zile, precum și opt semne triunghiulare reprezentând, cel mai probabil, raze solare.

În fine, laturile discului de piatră sunt sculptate cu doi șerpi de foc care îl transportă zilnic pe zeul Soarelui de-a lungul bolții cerești.

Semnificația politică aztecă a Soarelui

Piatra Soarelui i-a fost dedicată lui Moctezuma al II-lea și a fost sculptată cândva în timpul domniei sale, între 1502 și 1520. Pe suprafața pietrei este vizibil un semn care reprezintă „13 Trestie”, care corespunde anului 1479.

Potrivit arheologului Emily Umberger, aceasta este o dată aniversară a unui eveniment politic crucial: nașterea Soarelui și renașterea lui Huitzilopochtli ca stea.

Mesajul politic pentru cei care vedeau piatra era clar: acesta era un an important de renaștere pentru Imperiul Aztec, iar dreptul împăratului de a guverna venea direct de la zeul Soare.

Arheologii Elizabeth Hill Boone și Rachel Collins s-au concentrat asupra celor două benzi care încadrează o scenă de cucerire în fața a 11 forțe inamice ale aztecilor.

Aceste benzi includ motive repetitive care apar și în alte exemple de artă aztecă (oasele încrucișate, craniul în formă de inimă, făcliile) care reprezintă moartea, sacrificiul și ofrandele.

Potrivit celor două cercetătoare, motivele reprezintă rugăciuni petroglife sau îndemnuri care revendică victoria armatelor aztece. Probabil că rostirea acestor formule făcea parte din ceremoniile care aveau loc pe și în jurul Pietrei Soarelui.

Interpretări alternative

Deși interpretarea cea mai răspândită a imaginii de pe Piatra Soarelui este cea a lui Totoniah, au fost propuse și altele.

În anii ‘70, câțiva arheologi au sugerat că fața nu era a lui Totoniah, ci mai degrabă a pământului animat, Tlateuchtli, sau poate fața Soarelui nopții, Yohualteuctli.

Niciuna dintre aceste ipoteze nu se bucură de larga acceptare a comunității de savanți specializați în studiul istoriei aztecilor.

Epigraful și arheologul american David Stuart, specialist în hieroglifele Maya, a sugerat că ar putea fi o imagine zeificată a conducătorului Moctezuma al II-lea.

O hieroglifă din partea de sus a pietrei îl numește direct pe Moctezuma al II-lea, fiind interpretată de majoritatea savanților ca o inscripție de închinare a pietrei conducătorului care a comandat sculptura.

Stuart observă că există alte reprezentări aztece ale regilor conducători reprezentați ca zei și sugerează că fața din centrul pietrei este o imagine contopită a lui Moctezuma al II-lea și a zeității sale protectoare, Huitzilopochtli.

Istoria Pietrei Soarelui

Savanții presupun că bazaltul a fost extras dintr-o carieră situată la aproximativ 20 de kilometri sud de Tenochtitlan.

După cioplire, piatra trebuie să fi fost păstrată în incinta ceremoniilor din Tenochtitlan, așezată orizontal lângă zona în care aveau loc sacrificii umane rituale.

Cercetătorii presupun că era folosită ca stativ pentru inimile umane sau ca bază pentru sacrificarea luptătorilor. După cucerire, spaniolii au mutat piatra la câteva sute de metri sud de incintă, în apropiere de Templo Mayor și de Palatul Viceregal.

La un moment dat între 1551-1572, liderii religioși spanioli au decis că imaginea avea o influență nefastă asupra localnicilor și au cerut îngroparea pietrei cu fața în jos, ascunsă în incinta sacră din Mexic-Tenochtitlan.

Cum a fost redescoperită Piatra Soarelui

Piatra Soarelui a fost redescoperită la 17 decembrie 1790, de muncitorii care efectuau lucrări de renovare la Catedrala din Mexico City, când nivelau piața principală din oraș.

Piatra a fost ridicată în poziție verticală, fiind examinată de arheologi pentru prima dată. A rămas acolo, expusă la intemperii, până în iunie 1792, când a fost mutată în catedrală.

În 1885, discul a fost mutat la Museo Nacional, unde a fost ținut în galeria monoliților. Din cauza greutății, transportul a durat 15 zile.

În 1964, Piatra Soarelui a fost transferată la noul Muzeu Național de Antropologie din Parcul Chapultepec. Astăzi, Piatra Soarelui este expusă la parterul Muzeului Național de Antropologie din Mexico City, în sala cu exponate aztece.