Te întorci după 15 ani pe poteca ta de drumeție. Plantele și animalele de altădată au dispărut. Local, în acel loc, speciile nu mai există. Nu e un fenomen izolat și nu se întâmplă doar în tropice, acolo unde biodiversitatea este cea mai bogată.
Exact invers: cele mai multe extincții locale au loc acum în zonele temperate, iar amploarea lor lovește din plin întreaga planetă.
Un studiu publicat în Nature Climate Change, cel mai vast de acest fel realizat vreodată, a analizat peste 5.100 de specii de plante și animale la nivel mondial – de la insecte și pești, la păsări, mamifere, amfibieni și aproape 3.000 de specii de plante.
Cercetătorii de la Universitatea din Arizona au adunat date din aproape 40.000 de situri, comparând observații istorice cu monitorizări repetate la ani sau decenii distanță. Rezultatul: 49% dintre speciile din regiunile temperate au suferit extincții locale în cele mai calde părți ale arealului lor.
În tropice, procentul este de 33%.
Încălzirea mai rapidă a inversat modelul
Diferența este uriașă și contrazice o teorie veche, care spunea că speciile tropicale, obișnuite cu temperaturi stabile, sunt cele mai vulnerabile la încălzirea globală. „Am fost surprinși.
Nu se confirmă ideea că speciile tropicale sunt mai expuse”, spune biologul Gopal Murali, autorul principal al studiului. Tiparul se menține la toate grupele studiate – insecte, vertebrate, plante, specii marine sau de apă dulce. Cauza principală? Regiunile temperate se încălzesc mult mai rapid.
În ultimii 25 de ani, temperaturile au crescut cu aproximativ 1,8 grade Celsius în zonele tropicale, dar cu până la 3,3°C în zonele temperate – aproape dublu. „Lumea s-a schimbat de la studiile anterioare.
Încălzirea mai rapidă în zonele temperate pare să fi inversat modelul observat în trecut”, explică profesorul John Wiens.
Fără loc sigur: populațiile pierd teren
Cercetătorii au eliminat efectele altor presiuni, cum ar fi defrișările, pentru a se concentra strict pe factorii climatici: creșterea temperaturilor, seceta și modificările precipitațiilor.
Concluzia este clară: speciile din zonele temperate sunt cel puțin la fel de sensibile la creșterea temperaturilor ca cele tropicale. Nu sunt mai rezistente, așa cum se credea, din cauza variațiilor sezoniere mari.
Extincțiile locale nu înseamnă dispariția totală a unei specii, ci pierderea populațiilor din anumite zone. Dar pierderile repetate pe întregul areal pot duce, în timp, la extincția globală. Multe specii nu reușesc nici măcar să migreze spre zone mai reci.
Orașele, drumurile și alte bariere create de activitatea umană blochează deplasarea animalelor. Speciile acvatice sunt limitate la habitatele lor. Pe munți, deși unele specii urcă spre altitudini mai mari, ele rămân fără habitat disponibil. „În multe cazuri, nu există loc sigur.
Populațiile dispar în mai multe părți ale arealului lor, nu doar în zonele cele mai calde”, avertizează Wiens. Un exemplu concret: Mount Lemmon, lângă Tucson. Arborii care cândva prosperau la altitudini joase au dispărut. Supraviețuiesc doar mai sus.
În ansamblu, aproximativ 45% dintre specii au dispărut local din zonele cele mai calde ale arealului lor, iar în unele grupuri procentajul depășește 50%. Rezultatele au implicații serioase pentru conservare: regiunile temperate sunt mai vulnerabile decât se credea.
Autorii subliniază că nu e vorba de predicții, ci de schimbări deja observate în natură. „Schimbările climatice nu sunt un fenomen viitor. Ele afectează deja biodiversitatea în moduri pe care abia începem să le înțelegem”, spune Murali.
Iar ce ai văzut tu pe poteca aceea de drumeție e doar începutul.
