Treizeci și șapte de oameni, depuși într-un singur vas uriaș de piatră, au rămas ascunși în jungla muntoasă a Asiei de Sud-Est timp de aproape un mileniu.
Și nu oricum: arheologii au descoperit că acest recipient colosal, mult mai mare decât orice altceva din zonă, a fost folosit timp de 270 de ani – semn clar că, de-a lungul a peste zece generații, comunități întregi s-au întors în același loc pentru a aduce oasele celor morți.
Descoperirea a avut loc în Situl 75, pe Platoul Xieng Khouang, în nordul Laosului. Regiunea este deja cunoscută sub numele de „Câmpia Borcanelor”, datorită sutelor de recipiente similare din piatră răspândite pe cuprinsul ei.
Dar acest vas iese complet din tipare: măsoară peste 1,3 metri înălțime și mai mult de 2 metri lățime, depășind cu mult dimensiunile majorității exemplarelor. În interior, cercetătorii au găsit rămășițele scheletice ale 37 de persoane.
Conexiuni comerciale și datarea
Ceea ce frapează însă nu este doar numărul, ci și modul în care au fost adunate oasele.
Datările cu radiocarbon arată că vasul a fost utilizat între anii 890 și 1160 d.Hr. În acea perioadă, Asia de Sud-Est era prinsă într-o rețea intensă de comerț și schimburi culturale – marile civilizații ale Dinastiei Song din China și ale Imperiului Khmer din Cambodgia erau la apogeu.
Iar descoperirea mărgelelor în interiorul vasului confirmă aceste conexiuni: unele proveneau din sudul Indiei, altele chiar din Mesopotamia.
O practică funerară în două etape
Pentru arheologi, întrebarea principală rămâne vechea enigmă a „Câmpiei Borcanelor”: ce scop aveau aceste vase uriașe? Cazul Sitului 75 oferă un răspuns clar.
Nicholas Skopal, cercetător la James Cook University din Australia, explică faptul că practica funerară în două etape era larg răspândită în Asia și Pacific. Corpurile nu erau puse direct în vasul mare.
Mai întâi, trupurile se descompuneau în altă parte – probabil în vasele mai mici din apropiere –, iar abia apoi oasele erau mutate în recipientul principal. Astfel, vasul uriaș funcționa ca un osuar colectiv, un depozit comun al rămășițelor pentru mai multe generații.
Explorarea acestor situri este însă o adevărată cursă cu obstacole. Multe dintre ele se află în zone izolate, accesibile doar cu vehicule speciale, după drumuri periculoase prin păduri dese și pe teren montan.
Și mai grav, regiunea este încă afectată de muniția neexplodată rămasă după Războiul din Vietnam. Cu toate acestea, oamenii de știință nu se opresc.
Următorul pas este analiza ADN-ului extras din oase: vor să afle cine erau acești 37 de oameni, dacă aparțineau aceleiași familii sau poate unor grupuri sociale speciale. Studiul care detaliază descoperirea a fost publicat în revista Antiquity.
