În ziua de astăzi, singura pedeapsă pe care o primesc cei care beau prea mult alcool este mahmureala de a doua zi. Dar în Anglia secolelor XVI și XVII, iar ulterior și în alte țări europene și în SUA, pe lângă obișnuita mahmureală, cei care se îmbătau erau supuși unei pedepse neobișnuite: erau obligați să poarte „mantia bețivului”.
Cei care erau arestați pentru beție erau forțați să „îmbrace” un butoi greu și să defileze pe străzile orașului, sub privirile pline de batjocură ale trecătorilor.
Cum a apărut mantia bețivului
În încercarea de a preveni consumul de alcool și incidentele violente petrecute în baruri, Parlamentul englez a adoptat în 1551 legea numită „Ale Houses Act” („Legea localurilor vânzătoare de bere”).
Aceasta prevedea reguli mai stricte privind vânzarea alcoolului și reglementa mai dur activitatea barurilor. Însă actul nu se limita doar la cei care vindeau alcool, ci îi viza și pe consumatori.
Astfel, consumul excesiv de alcool a fost considerat contravenție care se pedepsea în diferite moduri, în funcție de gravitatea faptei.
Potrivit lui Ian Spencer Hornsey, autorul cărții „Istoria berii”, cei care erau arestați pentru prima dată pentru beție primeau o amendă de cinci șilingi. Însă recidiviștilor le era rezervată o pedeapsă menită să îi umple de rușine: mantia bețivului.
Mantia bețivului era un butoi de lemn prevăzut cu găuri pentru mâini, picioare și cap, pe care contravenienții trebuiau să îl „îmbrace” și să apară astfel în public.
Pe lângă faptul că era foarte greu, butoiul trebuia purtat de recidivist pe străzi, în văzul tuturor, ore în șir. Cei care purtau mantia bețivului erau adesea umiliți în timp ce defilau pe stradă, fiind forțați să suporte disprețul și ostilitatea cetățenilor.
Una dintre primele descrieri ale mantiei bețivului apare într-o petiție din 1655, care îi aparține unui bărbat numit Ralph Gardiner.
În document, acesta face referire la mărturia unui englez care a călătorit la Newcastle și a văzut „bărbați care mergeau pe stradă în butoaie mari, deschise pe laterale și cu o gaură pentru cap în partea de sus”.
Potrivit relatării, „butoiul le acoperea umerii și corpul, până la picioare, iar bărbații erau obligați să meargă pe stradă în văzul tuturor; aceasta este pedeapsa pentru bețivi.”
Mantia bețivului a ajuns și în alte țări
În timp, această pedeapsă s-a răspândit și în alte părți ale Europei, dar sub alte denumiri, precum mantia spaniolă sau butoiul infamiei. În Germania, se numea Schandmantel, adică mantia rușinii.
În 1641, scriitorul englez John Evelyn a descris în jurnalul său o pedeapsă similară aplicată la Delft, în Olanda. Însă în acest caz butoiul era folosit drept pedeapsă pentru infidelitate.
„Un recipient greu, ca o putină de unt, pe care femeia adulteră care are doi bărbați în același timp trebuie să îl poarte pe umeri, cu capul ieșindu-i printr-o gaură în partea de sus, fiind plimbată pe străzi, ca osândă pentru infidelitatea ei.”
La un moment dat, acest tip de pedeapsă a trecut oceanul și a ajuns și în coloniile din America de Nord, fiind folosită inclusiv în timpul Războiului Civil American.
Însă infracțiunile pentru care era aplicată nu se mai limitau la consumul de alcool. În cartea „Pedepsele neobișnuite din vremurile de demult”, publicată în 1896 de Alice Morse Earle, sunt descrise două astfel de cazuri.
În prima relatare este vorba despre un soldat din armata unionistă care fusese găsit vinovat de furt:
„Cu capul descoperit și cu brațele ieșindu-i prin niște găuri mai mici făcute de ambele părți ale butoiului, și purtând un afiș pe care scria «Sunt un hoț», bărbatul era escortat de un caporal și mărșăluia acompaniat de bătăi de tobă pe aleile bazei unde se afla regimentul său”.
Într-un alt caz, un bărbat care a furat whiskey a fost pedepsit în mod similar, însă de data aceasta butoiul a fost decorat cu sticle de băutură.
În mod surprinzător, cel mai recent exemplu de folosire a mantiei bețivului datează din 1932. Potrivit Brookston Beer Bulletin, la acea vreme butoiul era încă folosit pentru a-i umili pe deținuții din închisorile americane, precum Sunbeam Prison Camp din Florida, unde a fost făcută fotografia de mai sus.