Pe o câmpie din estul Ungariei, într-un cimitir vechi de 7.000 de ani, arheologii au găsit un mormânt care nu se potrivea cu regulile timpului. O femeie în vârstă fusese înhumată alături de unelte din piatră șlefuită, obiecte pe care comunitatea le asocia, de regulă, cu bărbații.

Descoperirea a devenit piesa centrală a unui studiu care sugerează că, în această societate neolitică, identitățile și rolurile de gen erau mai flexibile decât am fi tentați să credem.

Cercetarea, publicată în American Journal of Biological Anthropology, a analizat 125 de schelete provenite din două cimitire din estul Ungariei, folosite între anii 5300 și 4650 î.Hr.

Echipa a comparat urmele de activitate repetitivă conservate pe oase cu pozițiile de înhumare și cu obiectele funerare. Prin suprapunerea acestor indicii, autorii au încercat să reconstituie felul în care erau împărțite sarcinile și rolurile între femei și bărbați. Oasele spun o poveste a efortului.

Atât femeile, cât și bărbații prezentau semne ale unui volum ridicat de muncă fizică, inclusiv urme compatibile cu activități desfășurate frecvent în genunchi, vizibile prin hiperextensia degetelor de la picioare.

La bărbați apărea însă un detaliu recurent: suprasolicitarea brațului drept, posibil efectul unor mișcări de aruncare repetate. Un indiciu discret, dar constant, al unor diferențe în modul de utilizare a membrelor superioare. Și în ritualul funerar exista o ordine vizibilă. Într

-unul dintre cimitire, majoritatea femeilor erau așezate pe partea stângă și înmormântate cu brâuri din mărgele de scoică. Majoritatea bărbaților erau culcați pe partea dreaptă și însoțiți de unelte din piatră șlefuită.

Totuși, nu toți respectau acest tipar: două schelete masculine și cinci feminine ieșeau din rând, semn că legătura dintre sexul biologic, poziția în mormânt și inventarul funerar nu era rigidă. Între aceste cazuri atipice, unul a atras atenția în mod special.

Femeia în vârstă înhumată cu unelte din piatră șlefuită era singura femeie cu un astfel de inventar. Degetele de la picioare purtau aceleași urme de activitate în genunchi observate frecvent la bărbați.

Potrivit autorilor, această combinație sugerează că unele femei puteau îndeplini roluri asociate în mod tradițional bărbaților și că rolurile de gen erau influențate de mai mulți factori interconectați, nu fixate într-un model unic.

Pentru Sébastien Villotte, autor principal al studiului și cercetător la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică, indiciile nu arată că femeia ar fi avut un statut social aparte, precum cel de șaman.

El a explicat că persoanele înhumate în moduri atipice ar putea reflecta „trasee individuale care nu se încadrează într-un model ideal”.

Iar perioada investigată, a adăugat el, marchează în Europa Centrală un moment în care oamenii au început să exprime, într-un cadru nou, roluri de gen deja existente.