Kary Banks Mullis a fost un personaj excentric, ale cărui atitudini și opinii controversate i-au atras atât admiratori, cât și detractori. Însăși istoria modului în care a făcut descoperirea care a revoluționat genetica este o bună dovadă a acestui fapt.

Distins cu Premiul Nobel din 1993, Mullis, consumator de LSD, a negat schimbările climatice și faptul că maladia SIDA este cauzată de prezența în organism a virusului HIV.

Pandemia cauzată de coronavirusul SARS-CoV-2 a adus în atenția lumii un termen care până recent era necunoscut marelui public și rezervat exclusiv jargonului științific: testul PCR.

Acest acronim provine de la tehnica reacției în lanț a polimerazei (polimeraza este o enzimă capabilă să transcrie sau să reproducă acizi nucleici, care sunt cruciali în diviziunea celulară și transcrierea ADN-ului).

Astăzi, testul PCR a ajuns să fie menționat în cele mai banale conversații. Cu toate acestea, puțini oameni știu că în spatele acronimului se ascunde povestea interesantă a americanului Kary Mullis, născut la 28 decembrie 1944.

Departe de a fi stereotipul savantului serios și îngândurat, Mullis a fost un om cu o personalitate ieșită din comun, cu multe fațete: scriitor, surfer și… conspiraționist.

Părintele genomicii

Absolvent al Facultății de Chimie de la Georgia Tech University în 1966 și posesor al unui titlu de doctor obținut în 1973 la Universitatea din Berkeley, California, la vârsta de 24 de ani, Mullis a publicat în revista Nature un articol intitulat „Cosmological significance of time reversal” („Semnificația cosmologică a inversării timpului”), care dezvăluie o curiozitate științifică întinsă mult dincolo de domeniul chimiei.

Deși a devenit un reprezentant important al comunității științifice, Mullis a fost, de asemenea, implicat în altercații ocazionale.

În calitate de șef al laboratorului de sinteză a ADN-ului de la Cetus Corporation, una dintre primele companii de biotehnologie din California, savantul și-a câștigat reputația de a avea un comportament problematic.

A fost implicat și în câteva scandaluri cu iubita sa de atunci, care îi era și colegă de muncă, și aproape că a ajuns să se bată cu un alt coleg la o petrecere organizată de companie.

În 1983, în timp ce lucra la Cetus Corporation, Mullis a conceput tehnica PCR. După cum avea să relateze el însuși ani mai târziu, ideea i-a venit în timp ce conducea într-o noapte, împreună cu prietena sa, în nordul Californiei.

În principiu, ideea de a face rapid și ușor milioane de copii ale unui fragment de ADN era simplă și avea potențial imens. Dar obstacolele tehnice în calea realizării acestui obiectiv erau numeroase.

În 1989, procesul PCR a fost numit „descoperirea anului” de revista Science. Fără tehnica pentru care Mullis a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie în 1993, genomica pur și simplu nu ar exista.

Kary Mullis era un adept al substanțelor halucinogene și al teoriei conspirației

Kary Mullis a fost un personaj excentric, dar nu neapărat pentru că era un savant care făcea surfing, pentru că fusese căsătorit de patru ori, pentru că obișnuia să consume cantități mari de substanțe psihotrope, pe care uneori le sintetiza el însuși, profitând de cunoștințele din domeniul chimiei, sau pentru faptul că a fondat o companie numită Stargene, al cărei scop era să vândă bijuterii cu ADN-ul unor vedete precum Marilyn Monroe, Elvis Presley, James Dean sau chiar George Washington.

Însuși Mullis a dezvăluit cea mai mare excentricitate a sa, povestind cum, în 1986, s-a întâlnit cu bunicul său („în formă imaterială”), care decedase de puțin timp.

Potrivit lui Mullis, cei doi s-au întâlnit nu o dată, ci de mai multe ori pe veranda casei și au discutat despre viața în California. Scenele sunt relatate chiar de Mullis în autobiografia lui de pe pagina oficială a Premiilor Nobel. Mullis a subliniat că la momentul „întâlnirii” nu consuma LSD.

Kary Mullis a fost, de asemenea, un apărător fervent al teoriilor conspirației. A negat existența schimbărilor climatice și a găurii din stratul de ozon, spunând că acestea sunt invenția unor campanii mediatice ai căror beneficiari sunt anumite guverne și companii multinaționale.

Mai mult, Mullis s-a remarcat prin afirmația că nu s-a dovedit că HIV provoacă SIDA și că acestea sunt invenții ale unor companii farmaceutice și oameni de știință fără scrupule.

A sintetizat aceste opinii în următoarea afirmație:

„Știința este practicată de oameni ale căror buzunare depind de ceea ce urmează să descopere, nu de ceea ce produc.”

A fost provocator până la sfârșit

În 1998, Mullis și-a publicat autobiografia într-o carte intitulată „Dancing Naked in the Mind Field” („Dansând gol în câmpul minții”), care lasă să se întrevadă cât de provocator era felul de a fi al acestui om.

În carte, Mullis povestește cum mentorul său de la Berkeley, Joe Neilands, a mărturisit că nu credea că descoperirea tehnicii PCR avea să îi aducă Premiul Nobel câtă vreme era implicat în scandaluri, lucru care nu părea să-l fi convins mai deloc pe strălucitul savant.

„Amândoi știam că nu puteam să tac”, scrie Mullis în autobiografia sa.

În 2002, Kary Mullis a amintit că tocmai felul excentric de a vedea lumea i-a permis să creeze testul PCR, precizând că, „dacă aș fi ascultat de prietenii mei biologi, l-aș fi abandonat ca fiind imposibil”.

Pe 7 august 2019, Kary Banks Mullis a murit de pneumonie. Posteritatea își va aminti povestea modului în care și-a conceput invenția:

„Emoționat, am început să calculez în minte puterile lui 2: 2, 4, 8, 16, 32. Mi-am amintit vag că 2 ridicat la puterea a zecea înseamnă aproximativ 1.000 și, prin urmare, 2 la puterea 20 este aproximativ un milion. Am oprit mașina și am luat un creion și hârtie din torpedo. Trebuia să-mi verific calculele. Jennifer, pasagera mea somnoroasă, a protestat pentru că am oprit și am aprins lumina, dar am exclamat că am descoperit ceva fantastic. Mintea mea se întorsese în laborator. Spiralele de ADN se înfășurau și pluteau. Imagini înfiorătoare albastre și roz ale moleculelor electrice mi se injectaseră undeva între drum și ochi. Nu am dormit în noaptea aceea. A doua zi dimineață, aveam peste tot diagrame ale reacțiilor PCR.”