În 1984, un rucsac simplu din nailon negru a zguduit lumea modei. Materialul, un nume tehnic numit Pocone, era de fapt un nailon industrial impermeabil, folosit până atunci doar în aplicații militare și tehnice.

Într-o industrie în care pielea exotică și strălucirea extravagante erau reguli nescrise, alegerea părea o eroare. Dar acea eroare avea să devină piatra de temelie a unui imperiu. Povestea începe cu șapte decenii mai devreme.

Mario Prada, un antreprenor conservator, deschidea în 1913 un atelier de valize și cufere într-o galerie elegantă din Milano. Avea o convingere fermă: femeile nu aveau ce căuta în afaceri. Ironia sorții a făcut ca exact fiicele și nepoatele lui să salveze compania de la dispariție.

Fiul său refuzase să preia conducerea, așa că frâiele au ajuns la Luisa Prada, iar mai târziu la Miuccia Prada, nepoata care avea să rescrie regulile jocului.

Imperfecțiunea ca declarație de stil

Miuccia nu venea din lumea designului. În 1978, când a preluat conducerea, avea un doctorat în Științe Politice de la Universitatea din Milano, fusese implicată în mișcările de stânga și activase pentru drepturile femeilor.

În paralel, ani întregi studiase pantomima la Piccolo Teatro – o experiență care avea să-i modeleze profund felul în care construiește prezentările de modă și imaginea brandului. Nu avea formare clasică în croitorie sau design vestimentar.

Poate tocmai de aceea a putut vedea dincolo de barierele industriei. Când a lansat acel rucsac din nailon negru, critica a fost aproape unanimă. În ochii celorlalți, era o alegere urâtă, lipsită de rafinament. Dar Miuccia Prada a transformat ceea ce părea o greșeală într-o declarație de stil.

Rucsacul a devenit simbolul unui nou lux – minimalist, aproape auster, dar cu o forță tăcută care fascina. În anii ’90, a dus această filosofie mai departe cu estetica numită „Ugly Chic”: combinații vestimentare considerate neatractive la acea vreme.

Frumusețea perfectă i se părea artificială și plictisitoare, spunea ea. Astăzi, aceeași viziune se regăsește în linia Prada Re-Nylon, care folosește nailon regenerat din deșeuri plastice scoase din oceane, plase de pescuit abandonate și resturi textile industriale.

Iar în 1993, Miuccia a lansat Miu Miu, brandul soră care poartă porecla din copilărie și care întruchipează latura mai experimentală și mai tânără a universului Prada.

De la instalații de artă la America’s Cup

În 2005, duo-ul de artiști scandinavi Elmgreen & Dragset a construit în deșertul Chihuahua din Texas o replică fidelă a unui magazin Prada, complet echipată cu genți și pantofi din colecția de toamnă/iarnă 2005. Ușile au rămas blocate permanent.

Proiectul, numit „Prada Marfa”, fusese gândit ca o critică la adresa consumerismului și a fetișizării luxului. Ironia a făcut ca, de-a lungul timpului, să devină una dintre cele mai fotografiate instalații de artă contemporană din Texas, atrăgând turiști din toată lumea.

Compania nu deține oficial instalația, dar Miuccia Prada a aprobat proiectul și a donat produsele expuse. Magazinele Prada din New York, Tokyo sau Los Angeles nu sunt simple spații comerciale.

Concepute alături de arhitecți celebri precum Rem Koolhaas sau Herzog & de Meuron, ele au fost gândite ca spații culturale și arhitecturale, unde moda se întâlnește cu arta. Impactul cultural al brandului merge și mai departe.

Anna Wintour, redactor-șef al Vogue timp de decenii și una dintre cele mai influente figuri ale modei, este considerată principala sursă de inspirație pentru personajul Miranda Priestly din filmul „Diavolul se îmbracă de la Prada”.

La premiera din 2006 la New York, ea a apărut îmbrăcată integral în ținute Prada, un semn că accepta personajul creat după chipul ei. În paralel, Prada investește în competițiile de elită de yachting prin echipa Luna Rossa Prada Pirelli.

Aici, materiale tehnice avansate sunt testate în condiții extreme de ocean, pentru una dintre cele mai vechi și prestigioase competiții sportive din lume – America’s Cup. Succesiunea la conducere a fost pregătită cu grijă.

Miuccia Prada și soțul ei, Patrizio Bertelli, l-au adus pe designerul Raf Simons ca director creativ alături de Miuccia, iar fiul lor, Lorenzo Bertelli, fost pilot de raliuri, a început să preia treptat responsabilități importante pe partea de business.

La finalul anului 2025, grupul Prada înregistra o cifră de afaceri de 5,7 miliarde de euro, opera 843 de magazine operate direct și deținea 25 de fabrici, cu aproape 18.000 de angajați. Personalități precum Carey Mulligan, Sadie Sink sau grupul Enhypen reprezintă brandul în campanii și evenimente.

În 1919, Prada devenise furnizor oficial al Casei Regale Italiene, iar logo-ul brandului păstrează și astăzi elemente heraldice inspirate de dinastia Savoia.

În 2023, Miuccia Prada și Raf Simons au fost incluși de revista Time pe lista celor mai influente personalități din lume pentru impactul lor asupra industriei modei.

Un atelier de valize din Milano, care nu avea loc pentru femei, a ajuns să fie condus de o femeie care a transformat imperfecțiunea într-un limbaj global.