Soarta necunoscută a primei soții a lui Saddam Hussein

Despre prima căsătorie a dictatorului Saddam Hussein se știu foarte puține lucruri. Prima lui soție, care îi era și verișoară, se numea Sajida Talfah.

În jurul mariajului celor doi au circulat numeroase zvonuri și legende, unele de-a dreptul sinistre. Tot ce se știe cu certitudine este că, după izbucnirea Războiului din Golf, Sajida Talfah a dispărut și nu a mai fost văzută niciodată.

O căsătorie aranjată

În primul rând, căsătoria dintre Saddam Hussein și Sajida Talfah a fost aranjată, negociată de părinții celor doi când Saddam și Sajida erau copii.

După standardele occidentale moderne, acest lucru poate părea o practică medievală, dar căsătoriile aranjate sunt încă destul de comune în multe societăți musulmane.

Sajida era, de asemenea, fiica unchiului lui Saddam, ceea ce înseamnă că cei doi erau, totodată, verișori primari. Căsîtoria între rude este o altă practică des întâlnită în unele părți ale lumii.

Cei doi s-au căsătorit în jurul anului 1963 (data exactă este necunoscută) și au avut cinci copii: Uday, Qusay, Raghad, Rana și Hala.

Înainte de a se căsători cu Saddam, Sajida a lucrat ca profesoară într-o școală. Potrivit majorității relatărilor, era încântată de statutul social pe care i-l aducea soțul ei, care era un oficial de rang înalt în guvernul irakian.

Crudă și obsedată de imagine

Sajida Talfah purta haine făcute de designeri din Europa, bijuterii scumpe și își vopsea părul blond.

„Deoarece își dorea să aibă pielea deschisă la culoare, Sajida își punea atâta pudră pe față, încât părea că cineva aruncase făină pe ea”, a povestit o femeie care a întâlnit-o pe Prima Doamnă din Irak, potrivit cărții Mayada, fiica Irakului, de Jean Sasson.

Proprietarii de magazine din Bagdad se temeau de vizitele soției lui Saddam Hussein, fiindcă aceasta plătea rareori prețul întreg pentru cele cumpărate, în ciuda faptului că avea suficienți bani.

Alte relatări susțin că Sajida era la fel de violentă și de lacomă ca soțul ei. O femeie care a intrat în contact cu familia Hussein o descrie pe Sajida ca fiind „o femeie crudă, care își trata prost servitoarele”.

Potrivit unui zvon care circula în epocă, Sajida și-a legat propriul câine în bătaia soarelui, unde trebuia lăsat să moară de sete, drept pedeapsă pentru că o mușcase.

Saddam Hussein, bigam?

Saddam Hussein s-a asigurat că în presă ajung doar imagini pozitive cu el, în postura de tată și soț iubitor. Într-un interviu din 1978, acesta susținea că „cel mai important lucru într-o căsătorie este ca bărbatul să nu lase femeia să se simtă asuprită doar pentru că ea este femeie și el este bărbat.”

Desigur, respectul său pentru Sajida Talfah s-a dovedit a fi o înșelătorie. De ani întregi circulau zvonuri privind multiplele aventuri ale dictatorului.

Una dintre amante ocupa un loc special în inima lui. Este vorba despre Samira Shahbandar.

Faptul că atât Saddam, cât și Samira erau deja căsătoriți nu i-a împiedicat pe cei doi să se cunune în secret, în 1986. Soțul lui Shahbandar a făcut cu înțelepciune un pas înapoi, însă Sajida, perechea lui Saddam, nu a putut fi potolită atât de ușor.

Dispariția fără urmă a Sajidei

Fie că Saddam se căsătorise în secret sau nu, el și Shahbandar au început să apară în public la sfârșitul anilor ’80, stârnind furia Sajidei și a familiei acesteia.

Adnan Kairallah, cumnatul lui Saddam, a devenit foarte vehement în legătură cu dezonoarea surorii lui. A fost redus la tăcere după ce și-a pierdut viața într-un suspect accident de elicopter.

Ani mai târziu, una dintre gărzile de corp ale lui Saddam a recunoscut că „plantase” explozibil în elicopter, la ordinul dictatorului.

Mulți membri ai familiei Hussein au fost nevoiți să fugă din Irak în timpul Războiului din Golf și s-au întors abia după ce conflictul s-a terminat.

Sajida a fost nevoită să-și abandoneze definitiv viața luxoasă în 2003 (chiar înainte de bombardarea Bagdadului) și nu se știe unde a ajuns în cele din urmă.

Presa internațională a relatat atunci că Sajida a dorit să obțină azil politic în Marea Britanie, alături de două dintre fiicele ei.

Deși cererile oficiale de azil politic nu au fost primite niciodată, autoritățile britanice au declarat că Marea Britanie „nu avea nicio obligație de a oferi azil unor persoane care au participat la încălcări ale drepturilor omului.”

Bogăția și luxul de care s-a bucurat Sajida Talfah au contrastat strident cu condițiile în care au trăit cei mai mulți irakieni în timpul dictaturii lui Saddam Hussein.