Vidocq, tâlharul transformat în polițist, primul detectiv din istorie

Eugene-François Vidocq, celebrul infractor convertit în om al legii, este considerat primul detectiv din istorie. Viața sa a devenit o sursă de inspirație pentru diverși scriitori, iar aventurile sale au fost transpuse în film în mai multe rânduri.

Născut în nordul Franței, în orașul Arras, Eugene-François Vidocq a fost deopotrivă om și legendă. Vidocq-omul a fost un infractor devenit polițist care ne-a lăsat memoriile sale, iar Vidocq-legenda a dat naștere nenumăratelor povești care au fost imortalizate mai întâi în literatură (de Victor Hugo, printre alții) și ulterior în film.

Cine a fost Vidocq, tânărul certat cu legea

Eugène François Vidocq. Portret de Achille Devéria. Foto: Wikimedia

Vidocq a fost al treilea dintre cei șapte copii ai unui brutar. Tânărul a respins educația pe care a încercat să i-o ofere tatăl său, preferând să-și petreacă timpul umblând după femei și luptând pentru cauze de multe ori frivole, potrivit The Strand Magazine.

Excelent spadasin, obișnuia să iasă neatins din duelurile în care le provoca adversarilor ceva mai mult decât simple zgârieturi.

Viața tânărului Vidocq s-a învârtit în jurul celor două principale pasiuni ale sale: femeile și scrima, care alternau cu furtul și tot felul de infracțiuni mărunte.

Închisoarea Bicêtre din Gentilly – plecarea lanțului de condamnați (legați de osie) spre colonia penitenciară. Acuarelă dintr-o serie pictată de condamnatul Gabriel Cloquemin, arestat de Vidocq în 1832. Foto: Wikimedia

La 15 ani a furat 2.000 de franci din seiful tatălui său, cu intenția de a fugi în Statele Unite. Însă, după o noapte de beție, complicii săi l-au jefuit și au dispărut cu banii.

Mai târziu, Vidocq a organizat spectacole stradale (asumându-și rolul unui canibal din Caraibe care se hrănea cu carne crudă), s-a angajat la circ, devenind acrobat, și s-a înscris mai târziu în armată, luând parte la luptele de la Valmy și Jemmapes, împotriva austriecilor, conform Enciclopediei Britannica.

Dar, având în vedere caracterul său indisciplinat, nu a avut o carieră prea lungă în armată. De-a lungul celor doi ani în care a fost militar, a avut nu mai puțin de 20 de dueluri în urma cărora doi dintre rivalii săi și-au pierdut viața.

Din cauza scandalurilor, a dezertat, dar a reușit apoi să intre din nou în armată, doar pentru a fi obligat să fugă iar pentru a nu fi bătut. Refugiat în Belgia cu acte false, Vidocq s-a alăturat unei trupe de haiduci, de fapt niște tâlhari care își spuneau soldați și care își dedicau timpul însușindu-și bunuri care nu erau ale lor.

După cum era de așteptat, a fost arestat și încarcerat.

De la infractor la polițist

În 1809, când avea 34 de ani, Vidocq a trecut printr-o transformare radicală. În închisoarea din Toulon, doi condamnați care falsificaseră niște acte l-au acuzat pe Vidocq de comiterea infracțiunii, astfel că sentința acestuia a fost prelungită.

Vidocq a reușit să evadeze din temniță, însă au urmat câțiva ani în care perioadele de libertate au alternat cu cele de închisoare.

Închisoarea La Force din Paris, în care Vidocq a fost întemnițat o perioadă. Foto: Wikimedia

În cele din urmă, a ajuns fața șefului poliției din Lyon, Jean-Pierre Dubois. Acesta l-a pus în fața unei alegeri dificle: să rămână în închisoare sau să devină informator al poliției.

Vidocq era ideal ca informator, deoarece lumea interlopă îl accepta ca pe unul al său. Cu toate acestea, la un moment dat a fost nevoie să depună mărturie în instanță, astfel că identitatea și „contractul” său cu poliția au fost dezvăluite.

Prin urmare, Dubois i-a dat lui Vidocq documente noi și i-a furnizat o nouă identitate, sub care fostul infractor a părăsit Lyonul, luând calea Parisului.

Acesta este momentul când începe legenda cameleonului Vidocq, care învățase bine arta deghizării și putea interpreta cu lejeritate multe personalități. Metodele sale neortodoxe i-au adus atât admiratori, cât și detractori în rândul polițiștilor.

Vidocq și criminologia

Uniforme ale polițiștilor francezi la început de secol XIX. Foto: Media Storehouse

În 1811, Vidocq a creat cunoscuta Brigade de la Sûrete (Brigada de Securitate), o rețea de agenți secreți ale căror prime misiuni erau să se infiltreze în diferite grupări criminale și să adune informații, astfel încât infractorii să poată fi arestați sau să le fie zădărnicite planurile.

După succesele răsunătoare obținute până atunci, Vidocq a fost numit responsabil al organizației înființate oficial ca nouă structură a poliției.

De-a lungul anilor, din această forță de poliție au făcut parte persoane dintre cele mai pestrițe. Mulți dintre membrii săi erau foști infractori, dar și polițiști, medici și chiar cerșetori care cunoșteau bine orașul și pe locuitorii săi.

Vidocq însuși a instruit agenții ca să se poată infiltra în diferitele grupuri de infractori din oraș, învățându-i arta deghizării și tot ceea ce aveau nevoie să știe în funcție de gruparea în care trebuiau să se infiltreze.

I-a învățat chiar și cum să vorbească și să se comporte în anumite medii. Toate aceste contribuții l-au făcut pe Vidocq „părintele” criminologiei actuale.

Vidocq a folosit metode până atunci necunoscute, a reformat poliția și a redus rata criminalității la Paris în anii în care a condus forțele de securitate franceze.

Dat afară din poliție

Însă, în 1832, Vidocq a căzut din grațiile șefilor săi, fiind acuzat de instigarea unei crime în timpul mișcărilor bonapartiste. A fost obligat să plece din poliție.

Un dagherotip al lui Honoré de Balzac. Foto: Wikimedia

În anul următor, a fondat prima agenție de detectivi privați din istorie, cunoscută sub numele de Biroul de Informații, unde a condus mai mulți investigatori, dintre care unii proveneau tot din lumea interlopă.

Ani mai târziu, în 1842, Vidocq a fost arestat sub acuzația de a fi făcut el însuși arestări ilegale și de a fi sustras fonduri într-un caz de delapidare la a cărui rezolvare contribuise și el.

După ce a fost condamnat la cinci ani de închisoare și a achitat o amendă de 3.000 de franci, Vidocq a făcut apel și a fost achitat.

În ultimii săi ani de viață, Vidocq a scris mai multe romane inspirate de perioada petrecută în poliție. Unii istorici cred că pentru asta a primit ajutorul lui Honoré de Balzac, prietenul său. Marele scriitor chiar și-a înzestrat câteva personaje cu atribute ale personalității lui Vidocq.

După ce Fleuride, soția lui Vidocq, a murit, în septembrie 1847, primul detectiv din istorie s-a retras și și-a închis definitiv agenția de investigații, deși a mai colaborat cu poliția ocazional.

În primăvara lui 1857, aflat la domiciliul său din cartierul Marais din Paris, Vidocq a paralizat. Celebrul tâlhar devenit detectiv a murit la 11 mai 1857.


Acum, după ce ai aflat povestea lui Vidocq, primul detectiv din istorie, descoperă cazul lui Andre Stander, polițistul trimis să investigheze jafurile comise de el însuși, apoi citește despre 5 victime care au contribuit la elucidarea propriile crime.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu