Criminaliștii au o muncă grea și, de multe ori, frustrantă. Câteodată, investigațiile în cazurile de crimă se întind pe ani de zile, fără să apară vreo probă sau vreun indiciu care să ducă la prinderea criminalului.

Lovindu-se de lipsa probelor, în imposibilitatea de a face ceva pentru a identifica făptașul, investigatorii nu pot decât să aștepte un miracol. Uneori, miracolul vine chiar de la victimele a căror moarte e investigată.

Am putea spune că unele victime s-au întors din mormânt pentru a-i ajuta pe polițiști să prindă criminalii. Iată cinci întâmplări ieșite din comun, în care victimele au ajutat la rezolvarea propriilor cazuri.

Un caz celebru este cel al lui Simon Ng, un blogger specializat în dezvoltare personală. Tânărul emigrase din Hong Kong la New York, împreună cu părinții și sora lui.

După o vreme, părinții lui s-au mutat înapoi în Hong Kong, iar Simon și sora lui au rămas singuri în apartamentul din cartierul Queens. Viața celor doi frați a mers fără probleme, până în ziua fatidică de 12 mai 2005.

În acea zi, Simon s-a simțit rău și a rămas acasă. La un moment dat, a primit o vizită neașteptată, pe care a consemnat-o pe propriul blog.

„Oricum, azi a fost o zi ciudată. La ora 3, un cineva a sunat la ușă. Am coborât și am văzut că era fostul prieten al surorii mele. Mi-a spus că își vrea înapoi undițele. I-am spus să aștepte jos până i le aduc. În timp ce le căutam, el era deja în casă. Este încă aici și fumează. Se plimbă prin toată casa încălțat, după ce eu am spălat podeaua acum două zile! Sper să plece curând”, scria Simon pe blog, pe un ton oarecum îngrijorat.

Aceasta a fost ultima lui postare. Curând după aceea, Jin Lin, fostul prieten al surorii sale, l-a înjunghiat de mai multe ori cu un cuțit. Inițial, Jin a negat că ar fi comis crima, dar când poliția i-a arătat postarea de pe blog, a mărturisit.

Mai mult, bărbatul a mărturisit că a ucis-o și pe sora lui Simon, când aceasta s-a întors acasă. Conform declarațiilor ucigașului, motivul crimei ar fi fost banii. În 2008, Jin Lin a fost condamnat la închisoare pe viață.

Tânăra Vanessa Marcotte lucra ca account manager la sediul Google din Silicon Valley. Cariera ei era în plină ascensiune, iar Vanessa avea toate șansele să ajungă departe. Dar, din păcate, viața ei s-a încheiat brutal.

Aflându-se în vizită la mama ei, în statul Massachusetts, Vanessa a ieșit să alerge și nu s-a mai întors. Pe traseu, tânăra a fost atacată, violată și ucisă de un necunoscut.

Nu a existat niciun martor, iar poliția nu prea avea indicii cu privire la identitatea autorului. Asta, până când criminaliștii au descoperit că Vanessa se luptase cu atacatorul ei, zgâriindu-l.

Datorită acestui lucru, medicii au reușit să preleveze ADN de sub unghiile tinerei, iar la opt luni după crimă autorul a fost identificat. Astfel, Vanessa a avut rolul principal în rezolvarea propriului caz de crimă.

În 2004, Catherine Ballesteros a fost găsită acoperită de sânge în propria casă. Fusese înjunghiată de 33 de ori. În timpul cercetărilor la locul crimei, polițiștii au descoperit o urmă de picior însângerată pe podeaua din dormitor.

Au prelevat mostre, pentru analiza ADN. Polițiștii suspectau că a fost vorba de un jaf, deoarece lipseau mai multe lucruri din casă. Dar abia acum devine povestea una surprinzătoare.

În timpul priveghiului, aflându-se la capul lui Catherine, mama ei, Emer, ar fi auzit-o pe fiica ei șoptindu-i un cuvânt, „Baba”.

Intrigată, dar convinsă că fiica ei îi transmitea de dincolo de moarte informații cu privire la ucigaș, Emer i-a presat pe polițiști să verifice acest indiciu.

După mai multe cercetări, polițiștii au aflat că Catherine avea un vecin, Ryan Jay Viscarra, poreclit „Baba”. Ryan avea un trecut sumbru și fusese implicat în mai multe jafuri în zonă.

Aflând că e căutat, Ryan s-a ascuns de poliție, dar locul unde se ascundea le-a fost dezvăluit anchetatorilor de mătușa lui. Bărbatul a fost arestat, iar la interogatoriu a recunoscut crima.

Aleksandr Litvinenko a fost un spion rus specializat în crima organizată. După ce a lansat mai multe acuzații în spațiul public rus și după o serie de arestări, Litvinenko a fost nevoit să fugă la Londra, unde a lucrat drept consultant pentru serviciile secrete britanice.

În ultima perioadă a vieții, Litvinenko investiga cazuri de corupție printre înalți oficiali ruși. Pe 1 noiembrie 2006, Litvinenko s-a simțit brusc rău și a fost internat în spital, medicii suspectând că fusese otrăvit.

Văzând că starea de sănătate i se înrăutățește galopant, Litvinenko a colaborat cu anchetatorii pentru a descoperi ce sau cine îi provocase problemele de sănătate.

Le-a povestit că a început să se simtă rău după ce s-a întâlnit în cafeneaua unui hotel din Londra cu doi foști agenți ruși, Andrei Lugovoi și Dmitri Kovtun.

Litvinenko și-a amintit că numai el își turnase ceai dintr-un anumit recipient, iar în urma testelor făcute pe veselă s-a descoperit că purta urme de poloniu 210.

Deși a negat orice implicare, conform unei note a ambasadei americane la Londra, Kovtun lăsase urme de poloniu în locuința și mașina pe care le folosise.

Ancheta britanicilor l-a identificat pe Lugovoi ca autor al crimei, iar autoritățile de la Londra au cerut Rusiei extrădarea asasinului. Desigur, rușii au refuzat, iar cazul nu a fost clasat nici până în ziua de astăzi.

S-a ajuns, totuși, la concluzia că uciderea lui Litvinenko fusese „probabil aprobată de președintele Putin”.

Un caz bizar, care nu a fost elucidat pe de-a întregul niciodată, este cel al Teresitei Basa. Evenimentele s-au petrecut în 1977, când cadavrul femeii de 47 de ani a fost descoperit ars, cu un cuțit de bucătărie înfipt în piept.

Polițiștii au început să investigheze cazul, dar din lipsă de probe cercetările s-au împotmolit după câteva luni. Cazul părea că va rămâne neelucidat, până când poliția a fost contactată de doctorul Jose Chua.

Chua le-a spus anchetatorilor că soția sa, Remy, era posedată de spiritul femeii ucise. Potrivit spuselor doctorului, Remy intra din când în când în transă, iar în timpul unei astfel de crize ea l-ar fi numit pe criminal ca fiind Alan Showery.

Tot în transă, Remy i-a spus soțului ei că Showery intrase în casa Teresitei pentru a-i repara televizorul. Tot Remy a spus că, aflându-se în casă, Showery ar fi furat mai multe bijuterii, pe care i le-a dat prietenei lui.

Ea a oferit și nume, detalii și numerele de telefon ale persoanelor care puteau identifica bijuteriile. În mod straniu, tot ce a spus Remy în timpul transei s-a dovedit a fi adevărat.

Showery a fost arestat și, confruntat cu probele, a mărturisit totul. Deși latura paranormală a cazului este fascinantă, mai târziu s-a aflat că Remy lucra în același loc cu victima și cunoștea detalii despre viața ei, inclusiv că Allan Showery o înspăimânta pe Teresita.

Inventase Remy transele pentru a o răzbuna pe Teresita? De unde știa că Showery era făptașul? A fost o presupunere sau Remy fusese cu adevărat posedată? Probabil că nu vom afla niciodată adevărul…

În continuare, citește și Procesul Greenbrier: Singurul caz din istorie când mărturia unei fantome a fost folosită la condamnarea unui criminal.