Soarta ciocolatei ar putea depinde de patru arbori găsiți în adâncurile pădurilor peruviene.
O echipă de cercetători tocmai a descoperit că acești copaci ascund linii genetice complet necunoscute până acum – iar două dintre ele ar putea produce boabe cu arome pe care niciun iubitor de ciocolată fină nu le-a gustat vreodată.
Problema e că actuala industrie a ciocolatei merge pe o sârmă tot mai subțire. Culturile de cacao din întreaga lume se bazează pe un număr foarte mic de varietăți, o strategie care a explodat producția, dar a redus drastic diversitatea genetică.
Rezultatul: plantațiile întregi au devenit vulnerabile la boli, dăunători și la căldura tot mai sufocantă adusă de schimbările climatice. Temperaturile cresc, iar arborele de cacao se apropie de limita lui de rezistență.
Patru linii genetice complet neașteptate
De aceea, oamenii de știință și-au îndreptat atenția spre Peru – locul unde, spun cercetătorii, cacaua a fost domesticită pentru prima dată. Acolo, între bazinul Amazonului și versanții Anzilor, diversitatea naturală a plantei s-ar fi păstrat cel mai bine.
Coordonat de Lambert Motilal, de la Universitatea Indiilor de Vest, un grup de cercetători a analizat ADN-ul a 390 de arbori din diferite regiuni ale țării. Ce au găsit i-a luat prin surprindere.
În loc să identifice doar variante ale celor zece grupuri genetice deja cunoscute, analizele au scos la iveală patru linii complet noi. Două dintre acestea au trăsături genetice care sugerează că fructele lor ar putea avea un gust și o aromă superioare.
Mai mult, studiul a arătat că numeroși dintre arborii peruvieni sunt de fapt hibrizi, rezultați din încrucișarea mai multor linii – o amestecătură genetică care a dus la apariția unor varietăți neașteptate.
Cercetătorii au reușit chiar să deslușească originile unuia dintre cele mai populare soiuri comerciale din prezent, CCN 51.
S-a dovedit că acesta provine din combinarea a patru linii genetice deja cunoscute, confirmând că înțelegerea acestui patrimoniu e esențială atât pentru arome noi, cât și pentru supraviețuirea culturii.
De ce ar putea supraviețui ciocolata datorită Peruului?
Secretul acestei diversități stă în modul în care se cultivă cacaua în Peru. Fermele mici, gestionate de comunitățile indigene, împreună cu varietatea extremă de climate – de la umiditatea Amazonului până la altitudinile Anzilor – au protejat un fond genetic pe care marile plantații l-au pierdut.
Iar asta ar putea face diferența. Noile linii descoperite nu vin doar cu promisiunea unor arome exotice. Ele ar putea fi cheia pentru a dezvolta soiuri care rezistă mai bine la căldură și la boli.
Pe măsură ce temperaturile continuă să urce, aceste varietăți adaptate ar putea proteja producția globală de ciocolată.
În același timp, interesul crescând pentru sortimente speciale – cum e ciocolata roz – oferă un motiv economic puternic pentru a păstra soiurile rare, transformând diversitatea genetică dintr-un moft într-o investiție strategică.
Studiul, publicat în revista PLOS One, arată că viitorul ciocolatei depinde de ceea ce încă nu știm despre arborii ascunși în pădurile din Peru. Patru linii genetice abia descoperite ar putea rescrie soarta unei delicatese iubite pe întreg mapamondul.
