În 1982, desenatorul Gary Larson a stârnit hohote cu „Cow Tools”, o scenă absurdă în care o vacă își expunea, mândră, câteva „unelte” de neînțeles. Râsul venea din presupunerea de bun-simț: vacile nu fac așa ceva. Patru decenii mai târziu, o vacă reală demontează gluma până la ultimul gest.

O cheamă Veronika, iar povestea ei schimbă felul în care privim inteligența animalelor de fermă. Studiul care o are în prim-plan, publicat în Current Biology, documentează primul caz în care o vacă folosește unelte. Nu un reflex întâmplător, ci o folosire flexibilă, adaptată scopului.

„Rezultatele arată că presupunerile despre inteligența animalelor de fermă pot reflecta mai degrabă lipsa observațiilor decât limite cognitive reale”, spune Alice Auersperg, biolog cognitiv la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena. Cine este Veronika?

O vacă din rasa Swiss Brown, ținută ca animal de companie de Witgar Wiegele, fermier ecologic și brutar, care o consideră membru al familiei. În urmă cu peste zece ani, Wiegele a observat că Veronika ridica uneori bețe și le folosea pentru a se scărpina.

A filmat, a trimis imaginile către Auersperg, iar de aici povestea a intrat în laborator. „Când am văzut imaginile, a fost imediat clar că nu era un gest întâmplător. Era un exemplu autentic de folosire a uneltelor într-o specie rar analizată din perspectivă cognitivă”, își amintește cercetătoarea.

Împreună cu colegul ei, Antonio Osuna-Mascaró, Auersperg a conceput teste comportamentale controlate. Veronika a primit o perie de podea, așezată aleatoriu. Cercetătorii au urmărit ce capăt alege și ce zonă a corpului vizează.

Efectul a fost constant: vaca selecta unealta în funcție de nevoia momentului. „Demonstrăm că o vacă poate folosi unelte într-un mod cu adevărat flexibil”, explică Osuna-Mascaró. Detaliile sunt revelatoare.

Veronika folosește partea cu peri pentru zonele mai dure, precum spatele, și capătul neted pentru cele sensibile. Își ajustează și mișcările: când lucrează partea superioară a corpului, gesturile sunt ample și energice; pentru partea inferioară, devin lente, controlate.

Un repertoriu variat, orientat către un scop clar: alinarea unei senzații fizice. Cercetătorii consideră acest comportament o formă flexibilă și multifuncțională de folosire a uneltelor, extrem de rară în afara oamenilor și demonstrată convingător, până acum, doar la cimpanzei.

Este, totodată, primul caz documentat de acest tip la bovine. Contextul pare să fi contat. Longevitatea Veronikăi, contactul zilnic cu oamenii și un mediu variat i-au oferit timp și stimuli pentru explorare și inovație.

„Veronika nu și-a confecționat unelte precum vaca din desenul lui Gary Larson, dar a ales, adaptat și folosit una cu o dexteritate remarcabilă. Poate că adevărata absurditate nu este ideea unei vaci care folosește unelte, ci presupunerea că așa ceva nu ar putea exista niciodată”, scriu autorii.

Acum, echipa vrea să afle câte astfel de episoade au trecut pe lângă noi, neobservate, și îi invită pe cei care au văzut vaci sau tauri folosind obiecte în mod intenționat să le povestească ce au văzut.