Pe măsură ce pădurile, pășunile și mlaștinile din Uganda se micșorează, comercianții de lăcuste se luptă să găsească suficiente insecte pentru a-și umple sacii pentru piață. În centrul Ugandei, un vânător de lăcuste pe nume Karim Damba își petrece nopțile vânând lăcuste.

El folosește foi mari de oțel ondulat atașate la butoaie de ulei goale, căptușite cu saci negri de polietilenă. La ora 20.00, Damba aprinde luminile fluorescente și așteaptă să vină lăcustele. Între octombrie și decembrie, el colectează insectele bogate în proteine și le transportă la piață.

Lăcustele, cunoscute la nivel local sub numele de nsenene, reprezintă o parte importantă din dieta zilnică în Uganda. Sunt bogate în fibre și acizi grași omega-3 și constituie o gustare hrănitoare atunci când sunt prăjite și presărate cu sare. Insectele apar de două ori pe an, în aprilie – mai și octombrie – decembrie.

În aceste luni, vânătorii profesioniști instalează capcane, în timp ce copiii încearcă să prindă insectele înainte ca acestea să își ia zborul. Cu toate acestea, anul acesta a fost diferit. În mod normal, noiembrie este o lună plină de lăcuste, dar luna trecută, acestea au apărut doar șapte zile.

Absența lor a stârnit îngrijorare în rândul vânătorilor de lăcuste. Quraish Katongole, șeful asociației Old Masaka Basenene, care îi reprezintă pe vânători, se teme că insectele ar putea într-o zi să dispară pentru totdeauna. El crede că despădurirea și schimbarea tiparelor meteorologice alungă lăcustele din habitatele lor obișnuite.

Dr. Giregon Olupot, profesor universitar și cercetător agricol la Universitatea Makerere, avertizează că dispariția lăcustelor ar putea fi iminentă. Mediul le-a devenit ostil, iar dacă acestea dispar, va fi o pierdere semnificativă pentru oamenii care se bazează pe ele ca sursă de proteine.

Este posibil ca sursele alternative de proteine să nu fie ușor accesibile pentru cei care nu și le pot permite. Declinul lăcustelor din Uganda reflectă problema mai largă a distrugerii habitatului și a schimbărilor climatice.

Conservarea habitatelor naturale și abordarea problemelor de mediu sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea nu numai a lăcustelor, ci și a altor specii care joacă un rol vital în ecosisteme și în mijloacele de trai ale oamenilor.