Un fragment ceramic poate spune mai multe despre o societate decât orice document oficial. Peste 180 de vase descoperite în sudul Braziliei au fost supuse unor analize moleculare, iar ceea ce au dezvăluit cercetătorii rescrie o pagină uitată din istoria alimentației.
În jurul golfului Babitonga, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cinci grupuri etnice trăiau unele lângă altele. Dar ce aveau ele pe masă? Răspunsul nu se găsea în arhive, ci în lipidele și proteinele conservate pe pereții vaselor de lut.
O echipă internațională condusă de Institutul de Știință și Tehnologie a Mediului din Barcelona a folosit tehnici de arheologie moleculară pentru a extrage aceste urme.
Pește și porumb versus carne și lactate
Rezultatele trasează o linie dură între comunități. Vasele modelate manual – folosite de populațiile indigene, afrodescendente și luso-braziliene – păstrează frecvent urme de pește, fructe de mare și porumb.
În schimb, ceramica lucrată la roată, specifică imigranților germani, indică un consum predominant de plante cultivate, carne și, uneori, lactate. Diferența nu era doar de gust: era o chestiune de acces.
Cercetătorii au identificat alimente precise: pești din familia Sciaenidae, ouă de găină, dar și markeri biologici ai porumbului, orezului, maniocului, fasolei, fructelor, legumelor și grăsimilor animale.
Asocierea analizelor lipidice cu cele proteice a oferit o imagine mult mai fidelă decât orice metodă folosită anterior.
Moștenirea socială ascunsă în alimentație
André Colonese, coautor al studiului de la ICTA-UAB, explică de ce această descoperire contează: „Reziduurile arată că alimentația de zi cu zi reflecta diferențe sociale și culturale profunde. Arheologia moleculară recuperează o istorie pe care documentele scrise nu o spun”.
În spatele preferințelor culinare se ascundeau inegalități structurale. Creșterea animalelor și agricultura erau legate de proprietatea privată și de economia de piață în expansiune. Pescuitul și resursele de coastă, în schimb, rămâneau accesibile comunităților cu posibilități reduse.
Această dihotomie nu a dispărut odată cu secolul. Cercetătorii consideră că multe dintre diferențele observate acum peste o sută de ani au modelat diversitatea culinară care definește Brazilia și în prezent.
Studiul, publicat în Royal Society Open Science, demonstrează că oalele de lut pot vorbi mai tare decât cifrele dintr-un recensământ.
