Originile semnului # se pierd în Evul Mediu, când scribii și negustorii foloseau abrevierea libra pondo pentru „livră în greutate”. Din scrierea grăbită a acestor cuvinte a evoluat, treptat, forma pe care o cunoaștem astăzi.
Mai târziu, simbolul a migrat pe mașinile de scris, unde a devenit cunoscut drept „number sign” – era folosit pentru a indica numerele, cum ar fi „#2”. În Statele Unite, a primit și porecla „pound sign”, pentru că marca unitatea de măsură cu același nume.
În 1968, Bell Labs l-a introdus pe tastatura telefoanelor cu tonuri, alături de asterisc, pentru a activa comenzi speciale. Cu mult înainte de internet, oamenii apăsau deja acest buton în fiecare zi, fără să bănuiască revoluția care avea să vină.
O idee respinsă, salvată de incendii
Adevăratul moment de cotitură a fost 23 august 2007. Programatorul american Chris Messina, născut pe 7 ianuarie 1981, a trimis pe Twitter un mesaj simplu: „How do you feel about using # for groups?” („Ce părere aveți despre folosirea simbolului # pentru grupuri? ” ).
Ideea era că, dacă mai multe persoane foloseau același cuvânt precedat de #, toate mesajele respective puteau fi găsite cu ușurință. Conducerea Twitter nu a fost deloc entuziasmată. I-au spus lui Messina că această soluție este prea tehnică și că utilizatorii obișnuiți nu o vor adopta.
Istoria avea să le demonstreze contrariul, și în doar câteva luni. În octombrie 2007, incendii de vegetație devastatoare au cuprins regiunea San Diego, forțând evacuarea a sute de mii de oameni.
În haosul acelor zile, utilizatorii Twitter au început spontan să folosească hashtaguri pentru a urmări în timp real evoluția focarelor, drumurile blocate și ordinele de evacuare. Pentru prima oară, mii de mesaje disparate s-au adunat sub același cuvânt-cheie. Succesul a fost fulminant.
Hashtagurile ca simboluri ale mișcărilor globale
Așa a demonstrat un singur simbol că poate organiza informații vitale în situații de urgență. Tot mai mulți oameni au adoptat practica, iar Twitter a cedat: în 2009, platforma a transformat hashtagurile în linkuri automate. A urmat un efect de domino:
Instagram, Facebook, LinkedIn, YouTube, TikTok și aproape toate rețelele sociale au preluat funcția. Din punct de vedere tehnic, un hashtag este o etichetă – un metadata – care ajută platformele să grupeze conținutul.
În loc ca postările să fie vizibile doar pentru cei care urmăresc un cont, ele pot fi descoperite de oricine caută același subiect, fie că este vorba de #birdwatching sau #travel. Foarte repede, hashtagurile au depășit rolul de simplu instrument de organizare.
Au devenit puncte de întâlnire pentru milioane de oameni care discutau aceeași cauză sau același eveniment. Practic, s-au transformat în simboluri ale unor mișcări sociale globale. #BlackLivesMatter, lansat în 2013 împotriva violenței rasiale.
#MeToo, devenit viral în 2017 și folosit pentru a atrage atenția asupra hărțuirii și agresiunilor sexuale. #IceBucketChallenge, campania care a strâns fonduri pentru cercetarea sclerozei laterale amiotrofice (ALS).
Un simplu semn tipografic a ajuns să influențeze dezbateri sociale, politice și culturale la nivel mondial. Cuvântul „hashtag” provine din engleză: „hash” (numele simbolului #) și „tag” (etichetă).
A început să fie folosit chiar în 2007, iar în 2014 a fost inclus oficial în Oxford English Dictionary, după ce devenise deja parte din limbajul de zi cu zi. Astăzi, importanța hashtagurilor variază de la o platformă la alta.
Pe Instagram, TikTok și LinkedIn rămân esențiale pentru campanii de marketing și organizare. Pe X (fostul Twitter), algoritmii identifică subiectele populare chiar și fără ele, așa că sunt folosite mai rar decât în primii ani.
Dar impactul lor rămâne de neșters: un simbol tipografic de câteva secole a devenit, în doar câțiva ani, una dintre cele mai recognoscibile mărci ale comunicării digitale.
